Copiii fara adapost primesc hrana pe strada

Adapostul de Zi si de Noapte nu mai este frecventat

De o saptamana s-a constatat ca numarul celor care frecventau Adapostul a inceput sa scada * Deoarece primesc de mancare direct pe strazile pe care isi duc viata, copiii nu se mai simt motivati sa vina la Adapost * Nu se stie inca exact despre care fundatie este vorba, insa initiativa nu se considera a fi benefica * In general, actiunea de recuperare a copiilor strazii este extrem de grea si, la o prima vedere, poate fi comparata cu o lupta cu morile de vant * "Faptul ca reusim sa recuperam doi sau trei copii la cateva luni il consideram a fi un mare succes", a declarat Elena Tudor, director adjunct al DPC

Adapostul de Zi si de Noapte, destinat copiilor strazii, a fost luat cu asalt inca din momentul in care s-a deschis in luna decembrie a anului trecut. El s-a dorit a fi o incercare de a scadea numarul copiilor si tinerilor care isi duc viata pe strazi si o incercare de a se evita ca acestia sa ingroase patura infractorilor. In acest sens, au fost deschise mai multe astfel de institutii in Constanta, cel mai recent inaugurat fiind Adapostul de Noapte al Asociatiei Romane Anti-SIDA. (ARAS). Pe langa aceste institutii, o serie intreaga de fundatii au ca activitate acordarea de ajutor acestei categorii sociale, insa nu intotdeauna modul lor de actiune este in concordanta cu obiectivele urmarite de celelalte institutii.Conform declaratiilor Elenei Tudor, director general adjunct in cadrul Directiei pentru Protectia Copilului (DPC) Constanta, la Adapostul de Zi si de Noapte vin zilnic aproximativ 35 de copii. "Cel mai mult am avut 50, insa aproape niciodata nu au venit mai putin de 30", ne-a declarat aceasta. Un lucru mai putin obisnuit il reprezinta insa faptul ca, de o saptamana, s-a constatat ca numarul celor care frecventau Adapostul a inceput sa scada. Motivul se pare ca il constituie faptul ca o alta fundatie a inceput sa le duca de mancare pe strazi si de aceea copiii nu se mai simt motivati sa vina la Adapost. Cei care au mai venit totusi au povestit acest lucru si astfel fenomenul a fost explicat. Nu se stie inca exact despre care fundatie este vorba, insa initiativa nu se considera a fi benefica. "Acest lucru nu este o solutie buna, din contra, intrucat prin acest mod de a actiona acesti copii raman pe strada", ne-a declarat Elena Tudor. "Nu putem spune ca noi vom reusi sa eradicam acest fenomen, dar, oricum, incercam prin toate mijloacele sa luptam contra lui", a adaugat aceasta. In general, actiunea de recuperare a copiilor strazii este extrem de grea si, la o prima vedere, poate fi comparata cu o lupta cu morile de vant. Si autoritatile sunt constiente de greutatea acestui demers. "Faptul ca reusim sa recuperam doi sau trei copii la cateva luni il consideram a fi un mare succes", a adaugat Elena Tudor.

Integrare in familie

Prin existenta acestor adaposturi se doreste, de fapt, integrarea acestor copii in familiile de origine sau chiar internarea lor intr-un centru astfel incat sa nu isi mai duca viata pe strazi. Celor care nu sunt rezidenti, dar au o frecventa buna, li se fac anchete sociale pentru ca si lor sa li se poata intocmi un proiect personalizat in acelasi scop. In general, aproximativ 80% dintre cei care vin la centru sunt copii care au trecut prin centre de plasament. Exista doua categorii de copii care sunt luati in evidenta, respectiv copii care vin si devin rezidenti si copii care beneficiaza de programul de zi, format din doua mese si activitati, dupa care se intorc in strada. Rezidentii ar trebui sa ramana aici o perioada mai lunga, pana cand li se rezolva situatia juridica si li se face un proiect individualizat, urmand a fi integrati fie in familia de origine, fie in familia largita, formata din rude de pana la gradul patru. Celor care nu sunt rezidenti, dar au o frecventa buna, li se fac anchete sociale pentru ca si lor sa li se poata intocmi un proiect personalizat in acelasi scop. In general, aproximativ 80% dintre cei care vin la centru sunt copii care au trecut prin centre de plasament. Adapostul se doreste a fi un ajutor pentru acestia, care sa nu semene cu un centru de plasament, adica sa nu aiba nimic din ceea ce i-ar putea face pe acestia sa se simta constransi si sa ii determine sa refuze sa mai vina.