Dan Corneliu, artistul care nu cedeaza in fata handicapului

Sacrificii si ani de munca pentru succes

Desi s-a nascut cu un defect la degete, arhitectul Dan Corneliu a desenat toata viata * Premii si distinctii numeroase au atestat talentul unui om care a renuntat la multe pentru arta * A reusit sa arate in strainatate ca Romania nu este doar o tara a saraciei, ci are si intelectuali pe care se poate conta

"Ca pensionar, timpul incepuse sa-mi apartina, dar nu sub lozinca "Timpul inseamna bani", pentru ca imi era subordonat incepand cu aceasta etapa si astfel am inceput incursiunile in alte culturi ale lumii" sunt cuvintele arhitectului Dan Corneliu, in varsta de 80 de ani. Artistul, deoarece este un maestru al arhitecturii, s-a nascut cu un defect la degete, dar acest lucru nu l-a impiedicat sa deseneze planurile unor cladiri importante si sa restaureze vestigii istorice. Ziua de 13 iunie a anului 1923 a fost una norocoasa pentru familia Corneliu din localitatea Vidra, judetul Vrancea, deoarece atunci a intrat ca membru cu drepturi depline in casa micul Dan. "De notat ca aceasta localitate este inclusa in epicentrul seismic al tarii, dar cu aceasta ocazie totul a fost linistit", spune arhitectul. A facut scoala primara si liceul la Focsani, a fost de multe ori premiat, insa, ca orice viitor artist care se respecta, a ramas si repetent. Cel mai mult ii placeau desenul, geografia, psihologia si muzica, dar cum nu le putea face pe toate, a decis sa acorde atentie cu precadere geografiei si desenului. In consecinta, in anul 1943 reuseste la Facultatea de Geografie din cadrul Universitatii din Bucuresti, iar pasiunea pentru aceasta stiinta o va imparti cu aceea pentru desen si constructii, intrand in urmatorul an si la Facultatea de Arhitectura. "Am mers in paralel cu ambele facultati: geografia am terminat-o in 1948 si arhitectura in 1950", declara Dan Corneliu. A ales sa profeseze ca arhitect, a prins mare drag de aceasta profesie si ea i-a oferit multe impliniri si satisfactii. A participat, ca arhitect restaurator, pe multe santiere, ajungand si pe litoralul romanesc, dupa ce a lucrat pe santierele de la Manastirea Neamt, Cetatea Neamtului, Manastirea Secu etc. Dan Corneliu a condus proiectul pentru restaurarea Ansamblului manastiresc Moldovita, care a reprezentat cartea de vizita a artistului. Tot el a salvat de la demolare chiliile vechi din incinta Manastirii Cocos. Intre anii 1958-1983, cand a si iesit la pensie, a lucrat in Constanta, fiind coordonatorul atelierului de Sistematizare si Monumente Istorice, fiind in paralel si seful unor proiecte cu o gama tematica destul de complexa. In perioada mai sus-amintita, Dan Corneliu a realizat studiul de sistematizare a litoralului Marii Negre, cuprins intre Navodari si Vama Veche, care a stat la baza dezvoltarii ulterioare a statiunilor balneoclimaterice si a dotarilor, a trasat schitele de sistematizare a municipiului Constanta. De asemenea, arhitectul si-a adus aportul la extinderea si dezvoltarea Portului Maritim Constanta-Agigea, s-a implicat in amplasarea Centralei Nuclearo-Electrice de la Cernavoda si tot proiectele sale au decis modificarile regimului hidraulic al Dunarii, acesta fiind ultimul dintre proiectele artistului, dupa a carui finalizare a iesit la pensie.

Un alt fel de "vagabond" prin Europa

Cat timp a lucrat la Constanta, Dan Corneliu nu s-a rezumat la indatoririle de serviciu, ci a participat si la expozitiile anuale de arta organizate de Uniunea Arhitectilor, filiala Constanta, cu desene umoristice "cu talc" si fabule, dar si la diferite concursuri profesionale. "Dupa pensionare, nefiind casatorit, nici membru de partid si eliberat de suita de secrete de serviciu, am dat curs invitatiilor facute de prietenii din strainatate si, pe unde am poposit, mi-am facut numai prieteni", spune Dan Corneliu. Rezultatul acestor calatorii de documentare s-a concretizat in multiple expozitii, dominand peisajul urban si arhitectural. Artistul roman a avut expozitii deschise in Franta, Marea Britanie, America, Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Grecia, Turcia, unde talentul i-a fost recunoscut si unde a impresionat prin forta si talentul cu care a fost inzestrat. Ca o performanta, Dan Corneliu a reusit dupa o munca "non-stop", cum o numeste el, sa deseneze toate manastirile din Athos si portrete ale monahilor, pe care le-a prezentat ulterior in tara. "Cu cinci ani inainte de pensionare, in plina "vanatoare de vrajitoare", am fost solicitat de IPS Antim Nica, arhiepiscopul Dobrogei si Dunarii de jos, sa proiectez un muzeu pe ruinele fostei staretii de la Cocos si am dus cu bine la capat proiectul, chiar daca la inceput nu prea avea mari sanse de reusita", isi aminteste artistul. Dupa o viata de munca si de sacrificii, Dan Corneliu poseda in prezent peste 1500 de tablouri care pot fi sortate in asa fel incat sa poata face obiectul unor albume ilustrate, cu mici adaosuri, insa pentru acest lucru ar avea nevoie de ajutorul Uniunii Arhitectilor. La cei 80 de ani, arhitectul roman care a luat parte la multe transformari ce s-au derulat pe teritoriul Constantei isi face oarecum bilantul activitatii sale impresionante si vrea sa lase in urma o concretizare a muncii sale intr-un album care sa fie un suport pentru tinerii care vor sa-i urmeze exemplul.