Saraci si dupa moarte

Cimitirul sarmanilor, un imens maidan neingrijit

Cei care isi gasesc sfarsitul si nu pot fi identificati sunt inhumati pe cheltuielile comunitatii * In ultimii doi ani, in judetul Constanta, peste doua sute de persoane care au decedat nu au fost revendicate de nimeni * Neputand fi identificate sau revendicate, acestea au fost inhumate pe cheltuielile comunitatii, in Cimitirul Necunoscutilor, din cadrul celui din Viile Noi * Pentru a li se descoperi eventuala identitate, cei decedati sunt depusi, mai intai, la Morga Spitalului Clinic Judetean de Urgenta timp de aproape trei saptamani * Numai in 2002, au fost inmormantate 114 persoane, carora li se adauga inca aproape o suta, din 2003 * Daca totusi celelalte locuri de veci sunt curate, cimitirul saracilor este un adevarat rai al mizeriei * In prezent, zona in cauza este plina de buruieni uscate, aratand de parca ar face parte dintr-un alt cimitir, nu dintr-unul al unei lumi civilizate

Pentru cei loviti de soarta, uneori si moartea este o problema, multi dintre ei murind asemenea cainilor, pe drumuri, fara sa poata fi identificati si redati familiilor, daca le mai au sau daca ii mai accepta. Sunt insa si cazuri in care unele persoane sunt omorate, jefuite de documente si bani, in asemenea situatii stabilirea identificarii acestora devenind extrem de anevoioasa si, de foarte multe ori, chiar imposibila. In aceasta situatie, singura solutie este, dupa parcurgerea etapelor legale, inhumarea lor in Cimitirul Necunoscutilor din marginea celui din Viile Noi. Astfel de cazuri, potrivit legislatiei in vigoare, indiferent daca este vorba de copii, tineri sau batrani fara locuinte si care decedeaza, sunt luate in evidenta de Politia in responsabilitatea careia s-a petrecut evenimentul. In baza documentelor gasite, eventual, asupra lor, se procedeaza la recunoasterea individului, precum si la gasirea unor posibile rude sau prieteni care sa-i poata revendica. In cazul in care nu exista nimeni care sa solicite cadavrul pentru inhumare, se trec toate semnalmentele intr-un registru, fiind informat in acest sens si Serviciul de Stare Civila. Apoi, cadavrul se curata, i se face autopsia, dupa care se trece la identificarea acestuia pe baza oricaror informatii, inclusiv a celor aparute in presa. Pentru recunoasterea cadavrului, se anunta toate persoanele care au pe cineva disparut, in acest sens constituindu-se si comisia de lucru, alcatuita din reprezentanti ai Primariei, Parchetului, Directiei de Sanatate Publica Judeteana si ai altor organisme. Dupa terminarea acestei proceduri, daca in termen de 20 de zile nu solicita nimeni cadavrul, se trece la inhumare, dupa ritualurile crestinesti.

Mort la "Trocadero"

Pentru inmormantarea acestor cadavre, in municipiul Constanta este nominalizat cimitirul de la Viile Noi, unde, tocmai langa gardul de la capatul aleii, se afla amplasat Cimitirul Necunoscutilor. Aici, de o parte si de alta a aleii, se afla cateva zeci de cruci numai din lemn, pe care cel mai frecvent este inscrisa mentiunea CIN, urmata de ceva care se refera la locul unde a fost descoperit cadavrul, de exemplu "Trocadero", "Canalizare Gara", "Poarta Alba" etc. Primul indicativ se traduce prin "Cadavru cu identitate necunoscuta", pe cruce fiind trecute data mortii, precum si cea a inmormantarii. Anul trecut au fost inmormantate aproape o suta de persoane. In ceea ce priveste procedura de inhumare a acestora, aceasta se face dupa ritualurile crestinesti, fara nici o derogare de la cele facute pentru o persoana decedata care are familie. Trebuie precizat faptul ca printre cele o suta de persoane decedate si inmormantate se regasesc atat unele dintre cele care au murit pe strada, dar si dintre cele care au murit prin spitale, care, la fel, nu au fost identificate si revendicate de nimeni. Daca totusi ritualurile sunt oarecum respectate, dupa inhumare nimeni nu se mai ocupa de locurile de veci ale saracilor. Zona pare un maidan, plin de ciulini, cu crucile aproape fara sa se mai vada dintre buruienile uscate. Nimeni nu vede, pe nimeni nu intereseaza cum arata locurile de veci ale sarmanilor. Concluzia este foarte simpla: saracul, tot sarac ramane si dupa moarte. Daca societatea nu s-a interesat de el cat a fost in viata, ce rost mai are dupa moarte!