Spitalul, casa pentru batranii fara ajutor

Din cauza lipsei de bani, pacienţii internaţi în clinica de Cardiologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa sunt puşi în situaţia de a rămâne în spital, pentru a putea primi medicamente gratuite, viaţa acestora fiind pusă în pericol dacă nu îşi urmează zilnic medicamentaţia prescrisă de medic.

Asan Fatmeghiul, o bătrână de 61 de ani din Medgidia, se află în imposibilitatea de a-şi procura singură medicamentele, care sunt mult prea scumpe. Pensia de trei milioane de lei vechi nu îi ajunge nici să îşi poate plăti întreţinerea şi mâncarea, darămite să îşi cumpere medicamente. A fost externată acum o săptămână, având probleme cardiace, dar s-a întors din nou în spital, pentru că nu i-au ajuns banii pentru medicamente. Soţul i-a decedat acum 15 ani şi băiatul acum patru ani. A rămas în grija fiicei sale, care nu munceşte şi nu o poate ajuta cu nici un ban. „Nu mi-am luat medicamentele şi mi s-a făcut rău. Vecinii au chemat salvarea şi m-am întors din nou în spital. Pe săptămână ar trebui să dau 80 lei pentru medicamente compensate, şi nu am de unde", povesteşte, plângând, bătrâna.

În acelaşi salon, cu aceeaşi problemă, este şi Elena Tudor, o altă bătrână în vârstă de 59 de ani, tot din Medgidia. Aceasta nu are copii, iar soţul i-a murit cu mult timp în urmă, lăsând-o singură, fără nici un ajutor din partea nimănui. Doar vecinii o mai ajută cu treburile gospodăreşti. Bătrâna este internată în această secţie de două săptămâni şi nu vrea să se externeze, pentru că se gândeşte cu jale că n-o să mai aibă cum să îşi ia medicamentele.

Are o pensie de cinci milioane de lei vechi, iar banii îi ajung de azi, pe mâine. „Tratamentul este foarte scump, nici nu îmi ajunge pensia ca să îl cumpăr. În afară de problemele cu inima, am fost operată şi de pancreas, am colecistul scos, iar anul trecut am făcut o operaţie la Bucureşti de dublu baypass. Din toată sărăcia, a trebuit şi în spital să cumpăr câteva medicamente", a spus Elena Tudor.

O altă bătrână, de data aceasta din alt salon, se plânge că a ajuns să cerşească pe străzi ca să îşi cumpere medicamente. „Nu vreau să mor, mi-e frică de moarte. Nu am ajutor, nu am pe nimeni, nici nu am unde să stau, sunt la mila trecătorilor. Aici, în spital, asistentele se comportă foarte frumos, au grijă de mine, îmi dau o farfurie de mâncare. Pe stradă, dacă mă duc, o să mor", povesteşte, cu lacrimi în ochi, aceasta.