Un inventator la varsta a treia

Septuagenarul Nicolae Santichi a dormit mult timp in garile din Ploiesti si Constanta * El a fost director constructor * Problemele familiale l-au distrus pe batran si l-au transformat intr-un cersetor

Multi oameni ajung, cu timpul, sa aiba o cariera stralucita, o familie frumoasa si spera ca la batranete sa nu mai aiba decat grija zilei ce va veni. Din pacate, unii nu pot ajunge sa aiba parte de aceste mici bucurii ale vietii, pentru ca ajung la o varsta cand pierd totul si nimeni nu ii mai poate ajuta. Prin astfel de necazuri a trecut si un septuagenar care actualmente locuieste, de trei ani, la Caminul de Batrani din Constanta. Batranul are varsta de 71 de ani si se numeste Nicolae Santichi. Acest om a avut si el parte de bucurii si de necazuri la fel ca toti oamenii, dar pana cand soarta nu i-a mai zambit. Nicolae Santichi este de origine basarabean, dar a crescut si a trait in Ploiesti. El a absolvit Scoala Medie Tehnica de Drumuri si Poduri din Ploiesti, iar pregatirea sa este de tehnician constructor. Cu timpul, Nicolae a devenit expert in domeniul constructiilor si a obtinut functia de director. In acea perioada, el se considera un om fericit, caci pe langa cariera reusita pe care o avea, era implinit si pe plan familial. Era casatorit de 16 ani si nu aveau nici un copil, asa ca el si sotia sa au decis ca ar fi mai bine sa infieze un copil. Nu a durat foarte mult si ei devenisera parinti, dar cu copilul altuia. Din acel moment, Nicolae a spus ca au inceput sa apara problemele. Nu se mai intelegea cu sotia, iar motivul ar fi fost fata pe care ei o cresteau. Dupa 22 de ani de casnicie, barbatul a cedat presiunilor si a hotarat ca cea mai buna cale ar fi sa divorteze. Nu dupa mult timp, un prieten i-a spus ca ar fi bine sa se recasatoreasca pentru ca, atunci cand vin anii batranetii, sa aiba si el un sprijin. Acel prieten i-a spus ca ar putea sa ii faca cunostinta cu o femeie care locuieste in Constanta. Nicolae a fost de acord cu acel sfat si astfel a ajuns sa locuiasca in Constanta. Casatoria lui cu aceasta femeie care i-a fost recomandata de prietenul sau a fost cum nici nu a visat. Faceau foarte multe excursii prin toata tara, iar cand se aflau intr-una din frumoasele lor excursii, au avut un grav accident de masina. In acel accident sotia sa a fost grav ranita.Ghinioanele au inceput sa aparaDupa acest accident, relatia lui cu cea de-a doua sotie a inceput sa fie din ce in ce mai tensionata si nu a mai durat mult timp, iar Nicolae a parasit si de aceasta data caminul conjugal. A crezut ca este de cuviinta sa plece din Constanta si sa se intoarca la Ploiesti, unde ar fi putut sa locuiasca impreuna cu sora sa. Aceasta l-a gazduit, dar nu pentru mult timp, deoarece era casatorita a doua oara si sotul sau nu accepta ca fratele sau sa mai locuiasca cu ei. Nicolae a ajuns sa locuiasca prin foarte multe case, dar nimeni nu il tinea pe o perioada mai lunga. Fiind dat afara din mai multe case, el a inceput sa doarma in gara din Ploiesti. Batranul a spus ca a stat doua luni in gara. Mancarea era asigurata de sora sa, dar ii era adusa in gara de catre cumnatul sau. El a mai precizat ca in acele momente era tratat foarte rau de oameni, la fel ca un cersetor. Nu mai era acel om care candva purta camasa alba si era un director respectabil. In decursul acestor doua luni, de dormit in gara, lui Nicolae i-au fost furate actele. Acesta avand domiciliul in Constanta, a fost nevoit sa ajunga iar la cea de-a doua lui sotie, pentru a putea sa isi faca buletinul de identitate. Nu a putut sa locuiasca la fosta sotie, si din nou nefericitul om a ajuns sa locuiasca in gara, pe o perioada de o luna. Dupa acest timp, o organizatie nonguvernamentala i-a oferit locuinta, dar nu pentru mult timp, iar sarmanul om a ajuns din nou in strada. Ajuns pe o banca dintr-un parc al orasului, s-a intalnit cu un fost coleg de serviciu, actualmente director la o firma din Constanta. Acesta l-a ajutat pe Nicolae sa obtina un loc la Caminul de Batrani din Constanta. Din acest moment viata lui s-a schimbat si a scapat de stat in strada si de statiile de gara, unde era privit de oameni ca un cersetor. Aceasta institutie i-a oferit lui Nicolae un acoperis deasupra capului, dar i-a oferit si linistea sufleteasca, pe care si-o pierduse cu multi ani in urma. Batranul avand acum parte de liniste, si-a pus in evidenta cunostintele de tehnician constructor si a dat "nastere" unor inventii cu care acum el se lauda. Plecand de la ideea ca nu mai sunt locuri pentru cimitire, el a inventat un "cimitir subteran", adica pe acelasi spatiu se poate face subteran un cimitir, iar deasupra se poate construi o biserica. Nicolae a mai facut planul unui "garaj stradal din fibra de sticla", iar inventia a trimis-o la OSIM. Acest plan nu poate fi pus in functiune pentru ca batranul nu poate platii taxele pentru inventie. Batranul inventator a trecut prin foarte multe greutati, dar acum problemele sale au luat sfarsit si are mai mult timp si liniste pentru a putea sa inventeze.