Istoria sportului constănțean / Fotbal (XXI) Cine a fost primul arbitru din Constanța cu ecuson FIFA
Istoria sportului constănțean / Fotbal (XXI): Cine a fost primul arbitru din Constanța cu ecuson FIFA


Cu toate că generațiile se întrepătrund, fiind greu de stabilit momentul în care apune una și răsare cealaltă, în arbitrajul constănțean se disting totuși câteva, marcate fie prin liderii recunoscuți general pe plan local, fie de valoarea dată de afirmarea pe plan național și internațional.
O primă generație, apărută în zorii fotbalului constănțean, atunci când nu era organizat un cadru competițional, a fost reprezentată de Filip Anastasiadis, Al. Papp și M. Stamoulis. Acești „cavaleri ai fluierului" au condus partidele disputate în perioada 1915 - 1930.
În perioada 1930 - 1941 și chiar câțiva ani după cel de-Al Doilea Război Mondial, se afirmă o generație de mare valoare, avându-l ca lider de necontestat pe Gili Vartolomeu, fost jucător al Victoriei Constanța. Din acest grup au mai făcut parte Nicolae Brukner (arbitru de primă divizie, alături de Vartolomeu), E. Meinhoffer, Petre Tacu, Cociu Ianopol, Radu Georgescu, Ion Marinescu, I. Constantinescu, V. Ismăileanu, I. Cohn și alții. Gili Vartolomeu, Nicolae Brukner și Cociu Ianopol au fost și primii profesori la cursurile de arbitraj inițiate după război, ai căror elevi au ajuns să-și întreacă dascălii. Din mijlocul acestei generații s-a ridicat primul purtător al ecusonului FIFA, Mihai Popa, care și-a făcut ucenicia pe terenurile Constanței.
Ștafeta acestei generații de pionierat în fotbalul organizat a fost preluată de discipolii ei, care, prin prestația lor, au scris o filă de aur în istoria arbitrajului constănțean, avându-l în frunte pe Zaharia Drăghici, un arbitru decis, curajos, integru, cu prestanță, cunoscut atât în țară, cât și peste hotare. Alături de Drăghici s-au mai afirmat prin competență și ținută Stavru Nicolau, Gh. Manole și Gh. Ispas, arbitri de primă divizie, apreciați și stimați în fotbalul românesc. Din aceeași generație au mai făcut parte, ca arbitri de linie la Divizia A sau de centru la celelalte eșaloane, Pilosian Andranic, Gh. Tacciu, I. Avramescu, D. Roșu, R. Cocoi, I. Dimoftache, N. Negoiță, I. Matei, V. Săbău, I. Blejea, Gh. Gâzea și alții.
Vasile Curt și Gh. Dumitrașcu, arbitri de Divizia A, se află în fruntea unei alte generații, din care s-au afirmat, prin dăruire și valoare, mulți conducători ai jocului, ca Gh. Pârvu, V. Cenușe, E. Blacioti, V. Săpunaru, Manea, L. Babobea, C. Ghilă, Șt. Momescu, D. Drăgulin, Naum și alții.
O altă generație, condusă cu autoritate de Marcel Lică, al doilea purtător de ecusor FIFA, a dominat mulți ani arbitrajul constănțean, continuând tradiția înaintașilor. Din acest lot au făcut parte C. Frățilă (la centru) și Marian Toader (la linie), precum și alții: D. Corcescu, A. Onița (asistent FIFA, cel mai bun cavaler din Constanța al momentului, președintele Comisiei Județene), B. Szoke, I. Giuran, Gh. Fogoroș, C. Corcescu, I. Cârje, C. Florescu, E. Ștefănescu și mulți alții.
O notă aparte i se cuvine fostului jucător al Victoriei Constanța, Carmil Amăracă, purtător al ecusonului FIFA, cu mențiunea că această distincție a obținut-o în Canada, unde s-a stabilit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Demn de amintit este și faptul că, în perioada 1965 - 1994, la Medgidia a funcționat centrul teritorial al arbitrilor de fotbal, absolvit de numeroși și valoroși „cavaleri" precum Valentin Petricală, Ilie Pintescu, Stere Guriță, Gh. Catrina, Constantin Bălașa, D. Georgescu, D. Micu, N. Roșca, V. Belu, V. Boeru, I. Popa, I. Alecu, Gh. Voicu, I. Catrina, I. Chisoi sau P. Găitan.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp