Hai sa luam lumina!

Hai sa ne limpezim gandurile, sa ne luminam casele, sa ne zambim din suflet si sa uitam pentru o saptamana-doua ca avem probleme.

Caci postul e pe sfarsite, iar Invierea este aproape. Hai sa lasam pret de cateva zile intrigile sa intepeneasca, rautatea sa se stinga in ea insasi, vorbele rele sa amorteasca de atata nerostire, iar gandurile urate despre cei din jurul nostru sa moara sfaramate. Ma uitam in jurul meu deunazi si incercam sa ignor pornirile rautacioase ale celor apropiati. Incercam sa-mi dau o sansa, macar de doua ori pe ani sa nu raspund cu rautate la rautate. Poate pacatul este mult mai mare asa, dar este o incercare timida. Fie ea si de salvare. Si, pana la urma nici nu este greu, de vreme ce ai identificat cauza raului. Nu-i greu sa observi ca un zid in calea sarcasmului inzeceste puterea raului. Malitiozitatea naste monstrii, iar chipurile stapanite de demoni releva dominanta raului. Nici hainele de firma, nici parfumurile fine, nici cravatele de sute de euro si nici macar superficialele gesturi de bunatate aratate anual, te miri cui, nu ascund fata necurateniei. Nu-i e treaba mea sa-i judec pe cei din jur. Stiu! Dar vreau sa fac curatenie in curte, in casa, pe birou si in jurul meu. Daca praful nu ridica probleme, iarba se pliveste usor, iar de pe birou dispar hartiile una cate una, sa faci curatenie in jurul tau e foarte greu. Al naibii de dificil! Cineva spunea ca tocmai aici e spilul! Cu cat lupta e mai grea, cu tine si cu cei din jur, cu atat izbanda este mai mare. Si atunci ma intreb daca merit sa calc in biserica in noaptea Invierii sa iau lumina. Oare chiar meritam toti sa luam lumina, cand inimile ne sunt atat de inghetate incat nici zambetele copiilor nu mai deznoada lacatele? Oare cati dintre noi pasim in lumina cand ceasul arata ora 00.00, iar vocea preotului sparge intunericul lacasului de cultul rostind "veniti sa luati lumina!". Ani la rand, am asistat rabdatoare la slujba Invierii. Nu-mi ies din cap imaginile in care cateva persoane se ingramadesc claie peste gramada in fata altarului, impingand atat credinciosii cat si preotul, pentru a lua din lumina sfanta. Un vacarm de nedescris se repeta an de an si tot an de an preotul indeamna la calm. Aiurea! Si atunci, iar ma intreb ce cautam in biserica, cand purtam in noi demoni de nestapanit? Sa-i scoatem? Poate ca da, dar nu-i suficient sa te imbraci frumos pentru a te alatura celor veniti cu-adevarat sa ia lumina. Tocmai de-asta e bine sa ne limpezim gandurile, sa ne luminam casele, sa ne ostoim poftele si sa ne spalam fetele. Indicat ar fi sa le intretinem tot anul, pentru ca Inaltarea si apoi Nasterea Domnului sa nu ne mai prinda nepregatiti. Si poate ca faza aia cu Saptamana Mare in care trebuie sa fim mai buni, mai rabdatori, mai omenosi, nu-i chiar asa de rea. O spune toata lumea, indiferent de pozitie, functie, nivel cultural, varsta sau bani. Poate pricepe cineva mai devreme sau mai tarziu. Si poate, cu timpul, se va extinde perioada "bunatatii" la 12 luni. Toate cate are anul. Ca nu-i suficient sa faci bine doar sapte zile pe an...

Scris de: {autor}Cristina RACOARE{/autor}