Cartea clasica

In urma cu cativa ani buni, aveam o prietena care pe vremea aceea era artista, mai exact mezzo-soprana de coloratura lirica si mereu imi spunea: "daca n-ai carte, n-ai parte". Pe de alta parte, cand am intrebat-o prima data ce inseamna exact povestea asta cu "coloratura lirica", m-a indrumat catre niste carti. Dar, mai din comoditate, mai din graba, am dat fuga la internet sa vad daca ma ajuta sa ma elucidez. Bineinteles ca zicerea pe care domnia sa a imprumutat-o se referea, cu siguranta, la citirea cartilor si nu la simpla detinere a lor. In regula cu aceasta judecata de valoare cu care sunt intru totul de acord si acum. Dar de vreo zece luni am acasa un computer de la care pot accesa la orice ora internetul. Asa ca, indiferent de ziua pe care am avut-o, la sfarsitul ei sunt tentata sa ma asez iarasi in fata calculatorului cu o cana de ceai si sa citesc tot ce a mai aparut nou pe net. Pe de alta parte, imi spunea un bun prieten ca internetul este construit pentru a disipa informatia, unde prin cuvantul informatie intelegem nu numai jocuri, programe pe calculator, coduri de carti de credit cu care "facem" cumparaturi sau cine stie ce-i mai trece romanului prin cap. Totusi, una din informatiile foarte importante aflate pe retea este si Cartea. Din pacate, la noi foarte putini inteleg ca o carte este indiferenta la suportul pe care ea exista, iar aceasta existenta este data de accesul la ea. Cu cat mai multi cititori vor fi, cu atat va fi prelungita viata acesteia. In anii dictaturii comuniste cartile aveau un destin ciudat. Unele, in milioane de exemplare, intesau bibliotecile si librariile, altele isi prelungeau tirajul prin ceea ce numim, cu nonsalanta, xeroxare. Cunosc oameni care au copiat la greu, iar bibliotecile lor aratau pline de ceasloave incomode. Copiatul fata-verso era o raritate, iar achizitionarea o iluzie. Pe vremea cand eram studenta multe bibliografii le vedeam numai in stadiul de copie xeroxata. Nimeni nu facea mofturi cu privire la aspect, iar principalul obiectiv era evident accesul. Nu mai vorbesc de lucrari de diploma scrise de mana, dactilografiate in mai multe exemplare, unde necesitatea citatelor sau referintelor constituia o munca asidua. La mult timp dupa ce am terminat facultatea am ajuns sa tin in mana un CD-ROM cu editii electronice ale textelor fundamentale. Ma uitam la el si ma simteam minunat. Tot ce-ti dorea inima. Biblia, integrala Shakespeare, Don Quijote, in sfarsit lista este teribil de lunga. Ma gandeam cu invidie la tanara generatie din acesti ani si la posibilitatile ei. Imediat dupa consumarea evenimentelor din decembrie 1989, mi-am inchipuit ca dupa cincizeci de ani de comunism romanii vor fi avizi de cunoastere si mai ales, deschisi. Din pacate nu a fost sa fie asa, iar lucrurile continua intr-un mod cel putin ciudat dupa mine. Majoritatea zdrobitoare a editorilor se cramponeaza de hartie. La fel si criticii, la fel si autorii. Foarte putini indraznesc sa scoata ceva numai pentru mediul electronic. Este inexplicabil, dupa mine, de ce entuziastii care scot carti in editii electronice nu sunt bagati in seama mai mult pentru ca soiul acesta de oameni este rar si dificil de gasit. Promisiuni multe, faceri mai deloc. Calitatea unei carti nu este data de suport, dupa cum am mai spus, ci de obiectul in sine. Puneti in balanta faptul ca o biblioteca pe Internet este o unealta binevenita si criticului si studentului, adaugati accesul nelimitat si de cele mai multe ori gratuit si veti avea o imagine cel putin ciudata fata de ce se intampla la noi. O integrala Marin Sorescu este o trilogie de referinta sau nu? Mergeti si va uitati la titluri macar. Veti avea surprize placute si, poate, cu aceasta ocazie veti intalni si nume necunoscute care va vor face curiosi mai ales pentru iubitorii de poezie pentru care editurile nu se prea omoara. Poezia nu se vinde, spun ei. Mda! Desi nu sunt o foarte buna cunoscatoare a acestui domeniu, exista in lumea calculatoarelor nume care se implica in accesul la cultura. Exista oameni implicati profund in aceasta modalitate de disipare a culturii. Exista si carti excelente. Mergeti si vedeti. Povestea cu comoditatea formatului clasic nu este intotdeauna valabila, la fel cum nu sunt valabile multe din asertiunile retractorilor. Sa nu credeti acum ca astept din partea unora sau a altora o recunoastere a acestui efort pentru ca, dincolo de calitatea operelor este si impinsul inainte din partea unora pentru care cartea este in primul rand acces, dar macar mai multa deschidere catre acest subiect.