Antonescu - ultima reprezentatie politica

Antonescu s-a răzgândit încă o dată. După ce preşedintele Băsescu l-a desemnat premier pe Emil Boc, liberalul a anunţat că rupe colaborarea cu PSD.

A vrut preşedinte de partid şi i-a reuşit. A vrut şi preşedinte de ţară, nu i-a reuşit. S-a aliat cu PSD crezând că a ales lozul câştigător, sperând că astfel va fi îndreptăţit să ridice pretenţii pentru un post de premier. Nu i-a ieşit, pentru că Băsescu i-a încurcat planurile, fiind reales şef de stat. A păstrat o ceaţă în jurul opţiunii PNL în legătură cu participarea la guvernare, punând în acelaşi timp condiţia ca postul de prim-ministru să îi revină. Nu i-a ieşit nici această pasienţă întrucât, Traian Băsescu l-a desemnat premier pe Emil Boc. Când a văzut că nu şi-a putut atinge ţelurile, mai mult lăuntrice, decât de partid, Antonescu a făcut stânga împrejur, anunţând că PNL va rămâne în opoziţie. Cu această ocazie, sperând că poate astfel îşi va mai spăla din păcatele alierii cu PSD, Antonescu a anunţat şi că va rupe colaborarea cu social-democraţii. Cam acestea au fost acţiunile lui Crin Antonescu în ultimul an, în ultima perioadă fiind concentrate într-un eşec politic major. Nu atât pentru PNL, care este un partid istoric şi are un nucleu binedefinit de votanţi, fiind practic, un partid catalizator pe scena politică autohtonă, cât pentru sine. Antonescu a mers din gafă în gafă. Este posibil ca el nici să nu-şi fi dat seama, întrucât a avut un scop prea bine trasat, ca să mai conteze cum se vede dinafară acest lucru. Iată că posibilităţile lui Antonescu s-au redus considerabil acum că face pasul înapoi din prima linie a politicii. Probabil că va lăsa ştacheta în ce priveşte aşteptările, cum nu mai are ce „juca" la schimb pentru un post de premier. Şi poate ar trebui să se ţină de cuvânt şi să facă pasul înapoi şi de la conducerea partidului, aşa cum a spus că va face dacă nu va reuşi în alegeri. Ca de altfel şi Geoană, partenerul conjunctural pe care îl strângea frăţeşte în braţe în seara de glorie în care credeau că alianţa lor a învins. Antonescu a părut într-adevăr, înaintea primului tur pentru prezidenţiale, un produs politic, dacă nu nou, cel puţin rebranduit. A încercat să aibă o atitudine care să-l diferenţieze de ceilalţi principali contracandidaţi. A strălucit intens, dar s-a stins repede. Din nevoia de a vota un candidat nou, mulţi s-au îndreptat către Antonescu, şi la fel de mulţi au regretat că i-au acordat votul după ce liberalul a bătut palma cu PSD, declarând public şi cu emfază că el este depozitarul voturilor celor care i-au acordat încredere şi, pe acest principiu, îl susţine pe Geoană. Acum, figura sa politică se va pierde în mulţimea de măşti care apar des pe la televizor şi care nu ne spun nimic. Nimic din ce ne-ar putea interesa.