Editorial Agroturismul si buruienile din fata portii

Nu multe dintre satele româneşti arată cu adevărat bine. Cauzele sunt mai multe. Pe lângă lipsa banilor de la Guvern pentru investiţii, mai contribuie şi lipsa de simţ civic sau de interes a locuitorilor.

De regulă, primarul dă exemplu comunităţii din care face parte, însă nu este o situaţie universal-valabilă. Sunt comunităţi în care primarul este cunoscut ca om gospodar, însă locuitorii nu-i urmează exemplul. Sunt sate în care lipsa sprijinului financiar se vede, însă discrepanţa faţă de alte localităţi este cu atât mai mare cu cât membrii comunităţii respective refuză să se autogospodărească. Sunt clădiri în paragină care strică tot aspectul unei localităţi, şi care te întâmpină ba la intrare, la ieşire sau chiar în centru. Primăria are dreptul să le dea amendă proprietarilor, însă probabil că aceştia nici nu au din ce le plăti, astfel încât se merge pe varianta cu vorba bună, care la noi, la români, nu este întotdeauna cea de succes. Sunt sate traversate de drumuri naţionale pe care trec atâţia turişti români şi străini către litoral şi care nu au ce arăta. În anumite zone ale ţării, un itinerariu de vacanţă este o plăcere pentru că îţi ies în cale case frumoase, biserici cu arhitectură deosebită, iar peisajul nu arată neîngrijit. Pe la noi în judeţ există sate traversate de DN care arată jalnic. Mă refer la faptul că nu poţi admira mai nimic din cauza bălăriilor de un metru, care, probabil, nu au mai fost tăiate de ani buni. Nu ştiu dacă este neapărat treaba primăriei sau, mai degrabă, a locuitorilor în faţa curţii cărora au crescut buruienile, dar probabil că nu este imposibil ca fiecare, din bun simţ, să încerce să-şi înfrumuseţeze localitatea cu ce îi stă în putinţă. Îmi vine greu să cred totuşi că este obligaţia primăriei să vină să ne strângă gunoiul sau buruienile din faţa porţii. În alte zone ale ţării poţi poposi pe drum la hanuri, pensiuni arătoase, care te îmbie să te opreşti acolo, în judeţul nostru însă, nu prea ai unde să te opreşti şi ce să admiri în drum spre litoral. Aici nu prea a prins ideea de agroturism, deşi există şi zone frumoase, de pădure, unde turiştii şi-ar dori să facă un popas. Este păcat pentru că şi judeţul Constanţa are zone frumoase, mănăstiri vestite, rezervaţii naturale care merită vizitate. Numeri pe degete popasurile turistice sau pensiunile din zonele rurale constănţene, iar orice investiţie de acest gen este privită de majoritatea cu teamă sau neîncredere, pe principiul că sezon este doar vara, când lumea merge pe litoral. Sunt posibilităţi de prelungire a sezonului, însă puţini curajoşi să investească în ele. Până atunci însă, pentru ca satele constănţene să aibă o faţă mai comercială şi ca zona să fie mai atractivă pentru turişti, trebuie să învăţăm să ne tăiem singuri buruienile din faţa porţii.