A fost publicată Strategia Naţională de Siguranţă Rutieră 2016 - 2020. Constatări. Deficiențe. Vinovați. Ce e de făcut

Pe data de 9 noiembrie a fost publicată, în Monitorul Oficial al României numărul 902 bis, Strategia Naţională de Siguranţă Rutieră pentru perioada 2016 - 2020 care ”exprimă liniile strategice, directoare, pentru stabilirea politicii guvernamentale în ceea ce priveşte siguranţa rutieră şi căile de realizare şi îmbunătăţire a acesteia”.
 
Potrivit actului normativ la care facem referire, și care are 104 pagini, Strategia Naţională pentru Siguranţă Rutieră pentru perioada 2016 - 2020 este un document de politici coerente şi unitare în sfera siguranţei rutiere, pe termen mediu, care a fost elaborat pentru contracararea rezultatelor nesatisfăcătoare ale politicilor existente în domeniu.
 
Aceasta urmează a fi pusă în aplicare de către instituţiile cu atribuţii în domeniu, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale împreună cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale.
 
Întrucât rezultatele măsurilor care au avut ca scop creşterea siguranţei participanţilor la trafic au fost sub așteptări, iar ambiţiosul obiectiv de reducere la jumătate a numărului de decese în accidentele rutiere, pentru perioada 2001 – 2010 la nivelul Uniunii Europene nu s-a îndeplinit, numărul de decese în accidentele rutiere din Uniunea Europeană scăzând doar cu 35% până în 2010, Comisia Europeană a luat decizia de a elabora noile orientări pentru perioada 2011 – 2020 pentru un spaţiu european de siguranţă rutieră, menţinând obiectivul principal, de reducere a deceselor cu 50% faţă de perioada anterioară.
 
Unul dintre capitole, cel cu numărul 4.7 face referire Legile de circulaţie şi aplicarea lor.
 

Numai că aici precizarea este foarte interesantă și tranșantă: ”cele mai importante reglementări privind circulaţia sunt prevăzute în legea în vigoare dar problema, în multe cazuri, este punerea în aplicare a acesteia”.

 

Iar cel care a realizat strategia a identificat și deficiențele în raport cu cele mai bune practici:
 
- Virajul la dreapta în intersecţii semaforizate nu este cea mai bună practică în siguranţa rutieră şi este deosebit de periculoasă pentru pietoni şi biciclişti.
 

- Permiterea parcării pe trotuare (chiar şi atunci când se lasă distanţa de 1 m) este problematică, deoarece acest lucru obligă pietonii să circule pe carosabil, şi, astfel, siguranţa acestora este pusă în pericol. Adeseori, se parchează pe trecerile de pietoni şi nici utilizarea trotuarului sau a trecerii pentru pietoni nu pare a fi supusă respectării legii.
 
- Amenzile sunt mici în România şi, prin urmare, nu sprijină respectarea legii.
 
- Nu există suficiente echipamente pentru controlul manual şi automat al vitezei.
 
- În zonele urbane semafoarele nu funcţionează corespunzător în special în condiţii meteorologice dificile sau în timpul traficului aglomerat. Poliţiştii rutieri sunt  adesea trimişi să dirijeze traficul în intersecţii. Aceasta este o risipă de resurse care ar putea fi utilizate pentru a verifica dacă alte aspecte, cum ar fi excesul de viteză, parcarea ilegală, centura de siguranţă sau folosirea unui telefon mobil în timpul  conducerii, sunt respectate.
 
- Inexistenţa separării traficului de viteză de traficul curent în satele liniare. Chiar dacă limita legală este de 50 kilometri pe oră, în unele localităţi  limita de viteză este  de 70 kilometri pe oră chiar dacă  traficul este mixt. Potrivit poliţiei, controlul automat al vitezei nu poate fi folosit în România, din cauza reglementărilor existente.

 
- Deşi legea interzice circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală trase pe drumurile naţionale, în cazul în care limita de viteză este de 90 km/h în afara zonelor construite, pot fi observate frecvent căruţe.
 
Adesea, ele nu au niciun fel de semnalizare luminoasă  sau dispozitiv reflectorizant pentru a fi vizibile pe timp de noapte.

Faptul că legea nu este aplicată sever face ca circulaţia unor astfel de căruţe să nu fie  descurajată pe drumurile naţionale.
 
O altă problemă importantă este colectarea foarte scăzută a amenzilor, fapt ce poate pune în pericol respectarea legilor.
 
Astfel, corelaţia legislativă dintre emiterea de amenzi şi colectare este problematică. Amenzile sunt impuse de poliţia rutieră, colectate de autorităţile locale şi folosite în baza deciziei administraţiei locale ca fiind o parte din bugetul general şi, prin urmare, nu pentru a îmbunătăţi siguranţa rutieră.