Alb şi roşu împletit, Mărţişorul a zâmbit Semnificaţiile unei tradiţii seculare, celebrată în prima zi a lunii martie
Alb şi roşu împletit, Mărţişorul a zâmbit: Semnificaţiile unei tradiţii seculare, celebrată în prima
01 Mar, 2014 00:00
ZIUA de Constanta
2939
Marime text
Prima zi a primăverii se sărbătorea încă de acum 2.000 de ani. Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii fiind confecţionate din timpul iernii, urmând să se poarte după ziua de 1 Martie. Pe atunci mărţişoarele erau fie nişte pietricele colorate în alb şi roşu înşirate pe o aţă, fie o monedă sau mai multe legate cu fire subţiri de lână albe şi negre (în unele locuri alb cu roşu). Dacii credeau că mărţişoarele aduceau noroc şi sănătate, de aceea le purtau până înfloreau copacii. Tradiţia bănuţului este legată, de asemenea, de legenda Babei Dochia, păstoriţa cu cele şapte cojoace, transformată într-o stâncă. Se spune că Dochia a găsit într-o zi o moneda, a găurit-o, a legat-o de un şnur din fire de lână – albe şi negre – împletite, purtând-o la gât în semn de noroc.
Una din legendele simbolului primăverii ne spune ca odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tânăr, l-a răpit şi l-a închis într-o temniţă, provocând suferinţă întregii naturi. Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau. Nimeni nu ştia ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să îl înfrunte pe zmeu şi să elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, având puterea multora dintre pământeni. Călătoria tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Spre sfârşitul ierni, acesta a găsit castelul zmeului şi s-au luptat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit şi grav rănit, tânărul a reuşit să ajungă până la temniţa soarelui, l-a eliberat, după care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer şi a vestit venirea primarii, umplând de fericire inimile pământenilor. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi, unul alb şi unul roşu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul semnifică dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui tânărului voinic. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Bănuţul, înlocuit cu diferite animăluţe, inimioare, pietricele
În zilele noastre, bănuţul purtător de noroc al dacilor aproape ca a dispărut, el fiind înlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animăluţe din plastic sau din sticlă, inimioare, feţe zâmbitoare, pietricele frumos colorate. Astăzi, ziua de 1 Martie e o adevărată comoară pentru comercianţii ambulanţi care îşi iau ochii cu fel şi fel de mărţişoare, fără a cunoaşte însă adevărata legendă a tradiţionalului mărţişor. Tradiţia spune ca mărţişorul se poartă până în momentul în care înfloresc trandafirii sau vişinii. Atunci firul roşu se pune pe un trandafir sau pe o ramură a unui vişin. În alte regiuni, mărţişorul se poartă atât cât durează zilele Babelor sau până la Florii, când se scoate şi se agaţă de crengile unui copac. Se crede că dacă pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci când mărţişorul este aruncat după o pasare, purtătorul va fi uşor precum pasărea.
Mărţişorul atrage sporul şi sănătatea
Mărţişorul este un mesager al bucuriei, al dragostei de viaţă, un simbol norocos prin care noi, oamenii, îmbrăţişăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii. În unele zone geografice, Mărţişor este denumirea populară a lunii martie. În vechime, atunci se deschidea anul agrar. De-a lungul timpului, Mărţişorul era purtat în orice comunitate, pentru a atrage sporul, sănătatea şi buna înţelegere între membrii acelei comunităţi. Semnificaţia Mărţişorului rămâne asociată cu bucuria venirii primăverii, cu sentimentul de preţuire şi de prietenie sinceră al celui care-l dăruieşte unei persoane pe care o iubeşti. De-a lungul veacurilor, Mărţişorul rămâne un simbol al iubirii pentru cele mai dragi persoane din viaţa noastră, dar şi al bucuriei pentru întâlnirea cu anotimpul îndrăgit- primăvara. În Transilvania, tradiţia Mărţişorului se păstrează din vremuri îndepărtate şi, la data de întâi Martie, bărbaţii oferă mărţişoare fetelor şi doamnelor în semn de preţuire şi de iubire. Totodată, în această zi, fetele oferă mărţişoare mamelor, rudelor de sex feminin şi prietenelor.
Una din legendele simbolului primăverii ne spune ca odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tânăr, l-a răpit şi l-a închis într-o temniţă, provocând suferinţă întregii naturi. Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau. Nimeni nu ştia ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să îl înfrunte pe zmeu şi să elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, având puterea multora dintre pământeni. Călătoria tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Spre sfârşitul ierni, acesta a găsit castelul zmeului şi s-au luptat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit şi grav rănit, tânărul a reuşit să ajungă până la temniţa soarelui, l-a eliberat, după care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer şi a vestit venirea primarii, umplând de fericire inimile pământenilor. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi, unul alb şi unul roşu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul semnifică dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui tânărului voinic. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Bănuţul, înlocuit cu diferite animăluţe, inimioare, pietricele
În zilele noastre, bănuţul purtător de noroc al dacilor aproape ca a dispărut, el fiind înlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animăluţe din plastic sau din sticlă, inimioare, feţe zâmbitoare, pietricele frumos colorate. Astăzi, ziua de 1 Martie e o adevărată comoară pentru comercianţii ambulanţi care îşi iau ochii cu fel şi fel de mărţişoare, fără a cunoaşte însă adevărata legendă a tradiţionalului mărţişor. Tradiţia spune ca mărţişorul se poartă până în momentul în care înfloresc trandafirii sau vişinii. Atunci firul roşu se pune pe un trandafir sau pe o ramură a unui vişin. În alte regiuni, mărţişorul se poartă atât cât durează zilele Babelor sau până la Florii, când se scoate şi se agaţă de crengile unui copac. Se crede că dacă pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci când mărţişorul este aruncat după o pasare, purtătorul va fi uşor precum pasărea.
Mărţişorul atrage sporul şi sănătatea
Mărţişorul este un mesager al bucuriei, al dragostei de viaţă, un simbol norocos prin care noi, oamenii, îmbrăţişăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii. În unele zone geografice, Mărţişor este denumirea populară a lunii martie. În vechime, atunci se deschidea anul agrar. De-a lungul timpului, Mărţişorul era purtat în orice comunitate, pentru a atrage sporul, sănătatea şi buna înţelegere între membrii acelei comunităţi. Semnificaţia Mărţişorului rămâne asociată cu bucuria venirii primăverii, cu sentimentul de preţuire şi de prietenie sinceră al celui care-l dăruieşte unei persoane pe care o iubeşti. De-a lungul veacurilor, Mărţişorul rămâne un simbol al iubirii pentru cele mai dragi persoane din viaţa noastră, dar şi al bucuriei pentru întâlnirea cu anotimpul îndrăgit- primăvara. În Transilvania, tradiţia Mărţişorului se păstrează din vremuri îndepărtate şi, la data de întâi Martie, bărbaţii oferă mărţişoare fetelor şi doamnelor în semn de preţuire şi de iubire. Totodată, în această zi, fetele oferă mărţişoare mamelor, rudelor de sex feminin şi prietenelor.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii