Antonie cel Mare, începătorul vieţii călugăreşti Ce trebuie să facem în această zi, ca să ne ferim de duhurile rele

Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte azi pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, considerat de tradiţia monastică drept cel mai popular ascet şi începătorul vieţii călugăreşti.
 
În fiecare an, pe data de 17 ianuarie, creştinii îl prăznuiesc pe Sfântul Antonie cel Mare. Acesta este numit de Sfântul Athanasie fondator al monahismului. S-a născut în anul 251 în localitatea Coma, în Egiptul de Mijloc, din părinţi creştini. După o perioadă de ucenicie, la 35 de ani, se retrage la marginea deşertului, în locul numit Pispir, unde a rămas timp de 20 de ani, până în 306. Aici s-a împotrivit ispitelor şi a luptat contra demonilor care luau înfăţişări de animale sălbatice. După o vreme se retrage din singurătatea sihăstrească şi întemeiază o comunitate de eremiţi. Trece la cele veşnice pe muntele Colzim lângă Marea Roşie, în anul 356, în vârstă de 105 ani. El a lăsat în urmă un număr impresionant de ucenici asceţi în lumea întreagă, cărora le-a lăsat cuvântul de învăţătură: Să creadă în Iisus şi să fugă de ispitele şi de înşelăciunile diavoleşti. „Părintele monahilor"care a trăit 85 de ani în pustiu, marele pusnic Antonie, tămăduia bolnavii şi-i vindeca pe cei demonizaţi. În zilele noastre, ca şi în secolul al IV-lea, Sfântul Antonie este considerat ocrotitorul orfanilor şi al oamenilor săraci, ajutându-i de grabă pe cei care se roagă cu credinţă şi-l cheamă în ajutor.
 
Ce fac creştinii în această zi
 
În tradiţia populară românească, 17 ianuarie, ziua Sfântului Antonie cel Mare, era respectată pentru a-i păzi pe oameni de duhuri rele, vrăji şi felurite primejdii. Sfântul Anton sau Antonie era cunoscut în popor drept mare îmblânzitor, nimicitor de diavoli şi trimiţător de ploaie.