Protipendada de ieri, kitsch-ul de azi Cum a evoluat staţiunea Mamaia în 107 ani?

Mamaia se vrea, şi anul acesta, „vedeta” litoralului românesc. Staţiunea este prezentată ca fiind o destinaţie glamour, ticsită de cluburi „de fiţe”, exclusiviste, unde distracţia întrece toate limitele pe care imaginaţia le poate concepe.
Chiar dacă pe plaja din Mamaia nu mai auzi strigându-se „Nu daţi banii pe prostii, faceţi poze la copii!” şi nici „Nămolul şi piatra de baie”, chiar dacă vânzătorii ambulanţi nu mai umblă cu gogoşi, seminţe, „banane proaspete, bronzate” şi porumb fiert, staţiunea rămâne şi acum undeva la graniţa dintre kitsch-ul oriental şi cel occidental. Iar de când are şi un aşa numit imn, „moment muzical” care redefineşte penibilul, Mamaia poate fi mândră. E locul în care, pe unele terase, gazonul e din plastic. Locul în care toaletele ecologice îşi marchează olfactiv prezenţa de la zeci de metri distanţă.

2013 vs. 1906

Mamaia actuală seamănă uneori cu o femeie plină de silicon, botox şi colagen. Şi asta fiindcă hotelurile de patru şi cinci stele, cluburile şi unele dintre terase par să-ţi ia ochii. Ce se ascunde dincolo de „faţa” cosmetizată... e o altă poveste.
Nu e deloc de mirare că primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, nu ratează nicio ocazie pentru a ne reaminti de ceea ce el numeşte „presiunea investiţională” din Mamaia. Ca şi cum graţie acestei presiuni din partea investitorilor, cohortele de turişti se revarsă în staţiune an de an.
Aşa cum am menţionat într-o ediţie precedentă a cotidianului ZIUA de Constanţa, de 1 mai, în 2003, erau înregistraţi pe litoral 35.000 de turişti. Zece ani mai târziu, aşteptările autorităţilor au fost aceleaşi. De parcă în staţiunile de pe litoralul românesc timpul s-ar fi oprit în loc.

Staţiunea Mamaia este, şi ea, o „victimă” a încremenirii în timp. Fiindcă în pofida investiţiilor, a dezvoltării, a unui oarecare lux ostentativ, a nivelului serviciilor (atunci când vorbim, totuşi, de servicii de calitate, pentru că asta nu se întâmplă mereu), numărul de turişti care vin aici nu a crescut raportat la vremuri. Potrivit unui material publicat săptămâna trecută în „Evenimentul zilei” („«Este cu totul oprit scăldatul fără costume». Staţiunea Mamaia aşa cum nu o ştiaţi”), „în primul sezon estival la Mamaia, încheiat la 26 septembrie 1906, s-au înregistrat, conform evidenţelor vremii, aproximativ 46.000 de turişti”. Mult, dacă luăm în calcul faptul că asta se întâmpla în urmă cu... 107 ani, cu aproape 20 de ani înainte ca Primăria Constanţa să întocmească un plan parcelar al staţiunii (documentul menţionat este cea mai veche hartă a staţiunii şi se află în patrimoniul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Constanţa). E drept, se pare că, la ora actuală, s-ar înregistra, doar într-un weekend, în jur de 35.000 de turişti. La fel de adevărat este însă că hotelierii au tendinţa de a „umfla” gradul de ocupare a unităţilor de cazare. Deşi s-a ridicat această problemă, nu există un registru unic al turiştilor prin intermediul căruia să se ştie, în timp real, câţi turişti sunt cazaţi pe litoral şi unde anume.
Cifre oficiale exacte pot fi făcute publice doar de către Poliţie, dar şi de Institutul Naţional de Statistică, însă datele institutului sunt mai mereu contestate de hotelieri.
În Mamaia de la 1906 staţiunea era frecventată de protipendada acelor vremuri. Astăzi, este mai degrabă destinaţia oamenilor cu bani, a „salvamarilor” care se trag de bretelele budigăilor.