Spionarea unui ataşat american Cum apare Constanţa în arhivele Securităţii, în dosarele secrete ale agentului Anton

„Petru Comarnescu aparţine uneia dintre cele mai strălucite generaţii pe care le-a dat cultura română: alături de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica... Iar rostul lui în cadrul acestei generaţii e bine definit. Dincolo de opera personală, e cel care i-a dat un plus de consistenţă; a contribuit mai mult decât oricare altul la strângerea unor talente individuale, fiecare cu propria-i traiectorie, într-un grup coerent, în jurul unui proiect împărtăşit“. Aşa începe volumul „Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu în arhivele Securităţii. Selecţie, introducere şi comentariu de Lucian Boia“, volum semnat de istoricul Lucian Boia şi apărut, anul acesta, la Editura Humanitas.

Petru Comarnescu este agentul Anton şi invers

Cine este Petru Comarnescu? Născut în noiembrie 1905, Comarnescu urmează, între anii 1925-1929, cursurile Facultăţii de Drept şi ale Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti, devenind licenţiat al amândurora. În 1929, obţine o bursă de studiu în Statele Unite ale Americii, acolo unde urmează, în perioada 1929-1931, cursurile Universităţii Southern California din Los Angeles. Tot acolo, îşi susţine teza de doctorat.

Petru Comarnescu este însă şi „agentul Anton“. Potrivit însemnărilor lui Boia, acesta din urmă „apare în 1953 şi se manifestă fără întrerupere până în 1969“. „Nu ştim cum s-a petrecut recrutarea; ne putem însă imagina. A fost perioada cea mai grea pentru Comarnescu: marginalizat, fără un ban, cuprins de nesiguranţă şi teamă. (...) S-a dovedit, pentru Securitate, informatorul ideal: cunoştea o mulţime de lume, în mediile intelectuale, vedea şi auzea tot, nu-i scăpa niciun detaliu şi îi plăcea să «comunice» şi mai ales să pună totul pe hârtie“, explică istoricul Lucian Boia.

„Cele mai bune restaurante sunt la Cazino“

În volumul „Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu în arhivele Securităţii. Selecţie, introducere şi comentariu de Lucian Boia“, istoricul a selectat o parte din notele informative semnate de agentul Anton, toate extrase din cele şase volume aflate în Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (ACNSAS). Interesant este capitolul XI al lucrării, denumit „Cum se spionează un ataşat militar“. În ceea ce Petru Comarnescu, de fapt, agentul Anton numeşte „Raport despre lt. col. Kenneth Guy Taylor“, se vorbeşte despre infiltrarea agentului Anton pe lângă ataşatul militar al Statelor Uite la Bucureşti, infiltrare ce se petrece în tren, pe drumul dinspre Bucureşti spre Constanţa. „Sâmbătă, 21 ianuarie, am plecat cu personalul de 12.45 la Constanţa. Ataşatul militar american, al cărui nume l-am aflat ulterior, s-a urcat în tren cu vreo douăzeci de minute înainte de plecarea trenului. Sosit în gară, însoţit de şoferul legaţiei, cred, el a aşteptat câtva timp pe peron, a dat un telefon, a mai aşteptat şi apoi s-a urcat în vagonul de clasa a II-a, care între timp se umpluse, astfel că şi el, şi eu riscam să rămânem pe culoar“, consemnează agentul Anton. În acelaşi raport, fostul colaborator al Securităţii scrie: „Ajungând la Borcea şi la Cernavodă, s-a admirat peisajul, construcţia podului (tocmai apunea soarele), apoi unul dintre pasageri s-a dat jos şi locul a fost ocupat de alţi doi (pe acelaşi loc). Conversaţia a mai lâncezit, vorbindu-se de ce hoteluri sunt la Constanţa, unde se poate mânca peşte, ce fel de peşte, arătând că şi eu vin într-un oraş pe care nu-l cunosc prea bine cum este în ultimul timp. Şeful vasului de pescuit a spus că cele mai bune restaurante sunt la Cazino şi Transilvania“. Iată deci că singura clădire în stil Art Nouveau din Constanţa, imobil ce figurează pe lista monumentelor de interes naţional şi care, astăzi, dă naştere atâtor divergenţe de opinie, este menţionată în notele agentului Anton, trecute pe hârtie în iarna anului 1956.

„Americanul a spus că va trage la hotel Victoria“

Referinţele la Constanţa nu se opresc aici. „Americanul a spus că va trage la hotel Victoria, eu am spus că probabil voi trage tot acolo, dar fiind lume multă, va trebui să apeleze la un prieten constănţean, care să intervină la portar pentru a obţine o cameră (eu trebuia să văd în prealabil pe un tovarăş, la 8, şi deci am dat acest motiv ca să nu se mire dacă mă va vedea, eventual venind mai târziu la hotel)“, consemnează agentul Anton. În aceleaşi note, fostul colaborator menţionează că ataşatul militar american i-ar fi spus că este prezent la Constanţa pentru a-şi aranja vizitarea Instanbulului, iar în acest scop, s-ar fi văzut cu doi turci. Agentul Anton susţinea că discuţiile între el şi american ar fi avut loc atât în limba română, cât şi în limba engleză. „Venind turcii, (n.r. americanul) m-a recomandat lor ca scriitor, om de artă, tovarăş de drum şi poate, pentru a-i linişti pe turci că nu-s un om periculos, le-a făcut cu ochiul, dar destul de vizibil încât am putut observa şi eu“.
Cum a rămas în istorie spionarea ataşatului militar american? A fost sau nu o misiune de succes? În opinia istoricului Lucian Boia, acţiunea „nu este chiar o reuşită“. „Rămân doar paginile - scrise cu talent - ale unui neîncheiat roman de spionaj. Şi întrebarea dacă nu cumva - citind povestea invers - tocmai urmăritul să fi fost acela care s-a folosit de agentul Anton pentru a intoxica serviciile secrete româneşti.“