Tradiţii de Florii, sărbătoarea care marchează intrarea Mântuitorului în Ierusalim Ce trebuie să facem în această zi mare

Creştinii prăznuiesc astăzi sărbătoarea Floriilor sau a Stâlpărilor (ramurile de palmier sau finic, cu care a fost întâmpinat), care marchează intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Blând şi smerit, Iisus a intrat în cetate pe mânzul asinei. Deși oamenii l-au primit cu mare bucurie și cu speranță pe Cel care avea să se sacrifice pentru păcatele lumii, Iisus era conștient de faptul că aceștia nu aveau sufletele pe deplin deschise. Prima mențiune referitoare la sărbătoarea Floriilor datează din jurul secolului al IV-lea. În trecut, sărbătoarea Floriilor mai purta numele de „Duminica Aspiranților“ sau „a Candidaților la Botez“, având în vedere că, în aceasta zi, toți cei care nu primiseră încă botezul mergeau la episcop pentru a-i cere să îi creștineze. Regii și împărații acordau grațieri condamnaților, de aceea Duminica Floriilor a mai fost cunoscută în trecut și drept „Duminica grațierilor“. Biserica Ortodoxă a rânduit ca în această zi să fie împărțite credincioșilor ramuri de salcie binecuvântate. Crenguțele de salcie amintesc de faptul că în momentul în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, oamenii l-au întâmpinat cu crengi tinere însă, în același timp, acestea simbolizează și renașterea naturii sau biruința vieții împotriva morții. În această zi se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.
 
De Florii trebuie să te împărtăşeşti
 
De-a lungul timpului, în popor s-au păstrat multe tradiţii şi obiceiuri legate de sărbătoarea Floriilor, toate având ca scop dorinţa oamenilor de a fi sănătoşi, de a avea noroc în dragoste şi de a fi prosperi. Unele tradiţii şi obiceiuri diferă de la o zonă la alta, dar cele mai multe sunt comune pentru toate regiunile ţării. Se spune ca persoanele care ţin post şi se împărtăşesc în ziua de Florii îşi pot pune o dorinţă în gând, iar aceasta se va împlini, indiferent dacă este vorba despre găsirea sufletului pereche, despre prosperitate financiară sau despre sănătate.

Fetele nemăritate se spală pe cap cu apă şi busuioc

Fetele nemăritate care vor să-şi întâlnească ursitul trebuie să-şi spele parul cu apa în care fierb câteva crenguţe de busuioc. Spălatul părului trebuie să fie făcut înainte de ivirea zorilor, în dimineaţa de Florii. O altă tradiţie spune că în această zi, fetele nemăritate trebuie să toarne apă cu busuioc la rădăcina unui păr altoit, pentru ca băieţii să întoarcă privirea după ele ca după un copac înflorit. De asemenea, în unele zone rurale se mai păstrează obiceiul conform căruia fetele nemăritate aşează cu o zi înainte de Florii o oglindă şi o cămaşă curată lângă trunchiul unui păr altoit. La răsăritul soarelui, în Duminica Floriilor, obiectele pot fi folosite în farmece, pentru noroc în dragoste şi sănătate. În zonele rurale, fetele nemăritate încă mai ţin obiceiul împodobirii zestrei cu flori. Ele cred că prin acest gest îl vor îmbuna pe Mântuitorul Iisus să le aducă ursitul mai repede.
De Florii, IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, va săvârși Sfânta Liturghie pe scena special amenajată lângă Catedrala arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ din Constanța, începând cu ora 8.45.

Obiceiul Lăzăriţelor

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă, Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama lui să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la ţară să facă ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post. În ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lăzăriţa, care era structurat după modelul colindelor. La acest ceremonial participau numai fetele. Una din fete, numita Lăzăriţa, se îmbrăca în mireasă şi colinda alături de celelalte în faţa ferestrelor caselor celor ce le primeau. Lăzăriţa se plimba cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povesteau, pe o melodie simplă, drama lui Lazăr sau Lăzărică: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritualic în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.


Ramurile de salcie, pentru întâmpinarea lui Hristos

În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ramurile sunt sfinţite şi puse la icoane. Se credea că nu e bine sa renunţi la aceste ramuri, dacă nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau şi pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta sa rodească. Exista credinţa că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă ca aceştia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiţi cu ramurile de salcie sfinţite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâţişorii erau aruncaţi în curte când începea să bată grindină. Însă ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate. Ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriţi de diferite boli. Bătrânele se încingeau cu salcia, că sa nu le mai doară şalele. Exista şi obiceiul ca părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi.
 
13 ani de la întronizarea lui Teodosie
 
Pe 8 aprilie 2001, Teodosie Petrescu a fost întronizat ca Arhiepiscop al Tomisului. Deoarece la acea dată lumea creştină prăznuia Floriile, evenimentul este marcat în fiecare an în această zi de mare sărbătoare. Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, s-a născut pe 12 decembrie 1955, în localitatea Dorna Arini, din judeţul Suceava. În anul 1980, a obţinut diplomă de licenţă în teologie la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, iar în anul 1999 - titlul de doctor în teologie. În anul 2005, a devenit doctor în muzică, după susţinerea tezei cu tema „Sfânta Scriptură în muzică şi muzica în Sfânta Scriptură“. Între anii 1994 - 2001, Teodosie Petrescu a fost episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureşti, coordonând în acelaşi timp şi activitatea ştiinţifică la Facultatea de Teologie Bucureşti. Începând cu 8 aprilie 2001, este Arhiepiscopul Tomisului. Cât priveşte activitatea sa didactică, între anii 1986 şi 1994, a fost asistent universitar la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul“, iar din aprilie 2002 până în prezent este profesor universitar la Universitatea Ovidius. În perioada 2002 - 2012 a fost decanul Facultăţii de Teologie „Sfântul Apostol Andrei“, iar din aprilie 2012 a devenit prorector de Relaţii internaţionale şi studenţi străini al Universităţii Ovidius. IPS Teodosie a participat la sute de conferinţe teologice naţionale şi internaţionale şi este membru în diverse asociaţii: Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (2003), Centrul de Studii şi Cercetări Religioase şi Juridico-Canonice al celor Trei Religii Monoteiste (mozaică, creştină şi islamică) (Facultatea de Teologie - Universitatea Ovidius, 2006), International Consortium for Law and Religion Studies (Facultatea de Drept a Universităţii din Milano, 2009). În decembrie 2002, a primit distincţia „Steaua României în grad de Cavaler“, iar în 2010 i-a fost acordată Diploma de excelenţă a Asociaţiei Naţionale a Corurilor din România, pentru promovarea artei corale româneşti, religioase şi laice în viaţa culturală a Eparhiei.