Tradiţii şi credinţe Boboteaza, o sărbătoare importantă pentru creştinii ortodocşi şi catolici

Botezul Domnului sau Boboteaza, din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită pe 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii Mântuitorului Iisus Hristos.
 
Din suita celor 12 sărbători creştine importante face parte şi Boboteaza, menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică.
Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici. Potrivit scrierilor, pe 6 ianuarie, Mântuitorul Iisus Hristos a fost făcut cunoscut lumii. De aceea, Biserica mai numeşte Boboteaza şi „Arătarea Domnului“, „Dumnezeiasca Arătare“ sau „Epifania“, care provine din limba greacă şi înseamnă „arătare“, „descoperire“, „revelare“. Boboteaza (6 ianuarie) şi Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. În ajun, adică pe 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel cum în ajunul Crăciunului sau în Vinerea Mare se ţine post negru.

În ajun, preoţii vin la casele credincioşilor 

În ajunul Bobotezei, slujitorii sfintelor altare merg la casele credincioşilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfinţită, binecuvântarea Sfintei Treimi. Postul din ajunul Bobotezei a fost rânduit încă din vremea de început a creştinismului. Boboteaza, ca şi Crăciunul, este precedată de un ajun deosebit, care, în trecut, concentra o multitudine de practici şi credinţe ce decurg în special din datina numită „umblatul preotului cu botezul“ sau „Chiralesa“. Chiralesa provine din neogreacă şi înseamnă „Doamne, miluieşte!“. Există credinţa că, strigând „Chiralesa“, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).

Apa de la Bobotează are o putere deosebită 

Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înţelege atât apă sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei. „Agheasma mare“ se săvârşeşte numai de Bobotează, spre deosebire de „Sfinţirea cea mica“ a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, la sfeştanie.
 
Totodată, Agheasma mare se poate bea doar timp de opt zile, între 6 şi 14 ianuarie, altfel este necesară aprobarea preotului duhovnic spre a fi folosită.

Tot azi se sfinţesc apele 

La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca crucea. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul. Sărbătoarea Bobotezei este cunoscută atât în Biserica Ortodoxă, cat şi în Biserica Romano-Catolică.
 
Iniţial, în Răsărit, Boboteaza era sărbătorită împreuna cu Naşterea Domnului. Din secolul al IV-lea, a fost adoptată şi în Biserica apuseană, fiind cunoscută şi ca „Sărbătoarea celor trei magi“. Tot atunci, au fost despărţite cele două mari sărbători, 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului, ca în Apus, şi 6 ianuarie pentru Bobotează.
 
La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.
 
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce luau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
 
Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.
 

De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe“ sau „urechiuşele babei“ (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.