Interviu cu Iucsel Selamet, subprefectul judeţului Constanţa „Această numire are un tăiş dublu”

Iucsel Selamet a fost învestit, la începutul acestei săptămâni, în funcţia de subprefect al judeţului Constanţa. Selamet are 50 de ani, provine din mediul privat, iar pentru acest fotoliu a fost susţinut de comunitatea turco-tătară.
 
Sunteţi al doilea subprefect al judeţului Constanţa propus şi susţinut în funcţie de comunitatea turco-tătară. Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, proaspăta numire?

Bineînţeles că eu sunt onorat. Mă bucur că prietenii mei din uniune s-au gândit la mine. Această numire are un tăiş dublu, în sensul că mă onorează, dar mă şi obligă. În general, într-un asemenea post, obligaţiile sunt mult mai mari decât se vede.
Eu nu am fost numit subprefect doar pentru comunitatea turco-tătară, ci pentru locuitorii acestui judeţ. Va trebui să execut sarcinile care îmi sunt date de prefect, superiorul meu, iar apoi să încerc să răspund şi cererilor membrilor comunităţii din care provin.

Ce poate face un etnic tătar pentru comunitatea din care vine în postura de reprezentant al Guvernului în teritoriu?

Bazându-se pe cunoştinţele specifice comunităţii din care face parte, acesta poate conştientiza mai bine existenţa ei, o poate evidenţia (n.r. existenţa minorităţii). Să nu uităm că între majoritarii români şi noi (turcii şi tătarii) sunt diferenţe de cultură, obiceiuri şi credinţă.

Proveniţi din mediul privat şi nu aţi activat deloc în administraţia locală şi centrală. Cum credeţi că va cântări experienţa acumulată în mediul privat în noua dumneavoastră funcţie?

Sunt convins că experienţa din mediul privat este un plus în sistemul public. În general, mediul privat te face să fii mai flexibil în gândire, mai practic şi fără toate limitările funcţiei publice omul poate fi mai eficient. Când eşti structurat să fii mai elastic, poţi lua decizii mai rapide. Aşadar, mizez pe eficienţa pe care am dobândit-o şi sunt convins că aceasta mă va ajuta să-mi exercit cu succes noua funcţie.


Credeţi că veţi putea, tocmai pentru că veniţi din sfera privată, să atrageţi investitori pentru implementarea unor proiecte în judeţul Constanţa?
 
De ce nu? În discuţiile pe care le avem cu potenţialii investitori noi ştim deja unde sunt problemele şi cum pot fi acestea rezolvate.

Care sunt priorităţile dumneavoastră în mandatul de subprefect?

Implementarea programului de guvernare este prioritară pentru mine.

Ce atribuţii veţi avea în această funcţie?


Din discuţiile purtate până acum cu prefectul Eugen Bola, am înţeles că îmi revin serviciile publice deconcentrate dar, pentru moment, fişa postului nu a fost încă întocmită şi, evident, nici semnată.
 
Care sunt, în opinia dumneavoastră, domeniile care suferă cel mai mult în judeţul Constanţa?

Fără îndoială, investiţiile, atât cele mari, cât şi cele medii şi mici, suferă cel mai mult. În judeţul Constanţa, spre deosebire de alte judeţe din ţară, nu au venit până la acest moment mari investitori. Spre exemplu, în Timişoara au investit cei de la Continental, o mare firmă de pneuri. Au două fabrici cu aproximativ 500 de angajaţi. La Codlea, lângă Braşov, s-au deschis mai multe fabrici de piese auto, care au cel puţin 2.500 de angajaţi. Nu mai discutăm despre investiţiile Renault la Piteşti şi cele ale Ford la Craiova. În Constanţa, s-a vorbit într-o vreme despre intenţia Voestalpine de a investi aici. Mai exact, firma vroia să deschidă un combinat siderurgic în zona Portului Constanţa. Acest proiect nu s-a concretizat însă.
În ceea ce priveşte firmele mici şi mijlocii, voi da exemplul fabricilor de cămăşi din Brăila. La noi nu a apărut ceva de genul acesta.

Cum vedeţi convieţuirea etniei tătare în mozaicul intercultural dobrogean?

Aş putea spune că, în opinia mea, convieţuirea este foarte bună. În principiu, toţi ceilalţi ne respectă, însă şi noi suntem activi în tot ce presupune procesul de integrare locală şi naţională. Chiar şi internaţională. Pe plan local, suntem integraţi din punct de vedere economic, politic şi cultural. Avem oameni implicaţi în politică.
La nivel naţional avem un deputat al comunităţii turco-tătare. Din punct de vedere politic, uniunea este foarte prezentă, este activă.
La nivel internaţional, amintesc relaţii comunităţii turco-tătare din România cu Turcia, dar şi cu alte state din lumea musulmană, relaţii care sunt foarte apropiate.

În urmă cu doar câteva luni a fost inaugurat Institutul Cultural al Tătarilor din România „Sebat Husein”, institut al cărui obiectiv constă în promovarea valorilor culturale ale tătarilor din România. Cine finanţează acest institut? Credeţi că ar institutul ar avea nevoie de bani din mai multe surse?

Acest institut trebuie să fie finanţat de Ministerul Culturii.

Ce înseamnă pentru tătari faptul că sunt reprezentaţi, în Parlament, de un deputat?

Tătarii sunt mulţumiţi şi onoraţi de consideraţia acordată de România şi de către autorităţi. Este o dovadă clară a integrării noastre locale şi naţionale.