Podul „de piatră” s-a dărâmat, a venit... lacul şi l-a luat Podul din Parcul Tăbăcărie, decor de filme horror, real pericol pentru constănţeni. Din vina cui? (galerie foto)

Parcul Tăbăcărie, cel mai mare parc al Constanţei, seamănă uneori cu decorul unui film. Te aştepţi să auzi, din moment în moment, „atenţie, se filmează!“, să vezi actorii schimbând replici, figuranţii mişunând de colo-colo. Fundalul, te gândeşti, trebuie să fie plin de gunoaie, decadent, cu niscaiva rugină şi putrefacţie, dacă se poate. Aşa o fi scenariul... Aiurea! Parcul Tăbăcărie arată aşa în fiecare zi din an şi se „încăpăţânează“, pe zi ce trece, să se degradeze mai mult, fără a fi însă decor într-un film horror.

În ultimii ani, Parcul Tăbăcărie, extrem de frecventat de constănţeni, dar nu numai, a cunoscut o degradare accentuată. După ce, în 2008, a pierdut o bună parte din suprafaţa sa totală prin construirea mall-ului, parcul a început să arate din ce în ce mai rău. Gunoaiele sunt nelipsite, asfaltul arată, pe malul lacului, ca după bombardamente, iar din punct de vedere al arhitecturii peisagistice, nu s-a înregistrat nicio schimbare. Parcul pare, cumva, încremenit în timp. E drept, în ceea ce priveşte mizeria, vorbim despre o culpă comună, aceasta aparţinând atât constănţenilor pentru care protecţia mediului este egală cu zero, cât şi administraţiei publice locale, care nu se prea sinchiseşte de salubritatea spaţiilor verzi.

Problemele din Parcul Tăbăcărie nu sunt însă doar de ordin estetic, ele ţin şi de siguranţa persoanei. În acest sens, atragem atenţia asupra situaţiei de maximă degradare în care se află, la momentul actual, podul din lemn situat în centrul parcului. Structura metalică a podului a ruginit complet şi, ceea ce este mai grav, scândurile din lemn, care constituie podul propriu-zis, au dispărut. Practic, nu exagerăm deloc atunci când spunem că podul s-a... înjumătăţit, devenind impracticabil. Scandalos este că zona, deşi periculoasă, căci podul se află chiar deasupra lacului, nu este marcată corespunzător. Niciun indicator nu atrage atenţia asupra pericolului.
În acest context, se impun câteva întrebări: ce direcţie, ce serviciu din cadrul administraţiei publice locale ar trebui să se (auto)sesizeze cu privire la distrugerea acestui pod? De ce permit autorităţile locale expunerea constănţenilor la un risc de genul aceasta? Cu alte cuvinte, de ce „doarme pe ea“ municipalitatea? În cazul unui accident, cine răspunde? Este inclus acest pod în vreun proiect de reabilitare? Dacă da, când anume va intra în reparaţii?