Moment comemorativ Anghel Saligny

Statuia marelui inginer roman, inaugurata cu ocazia centenarului portului Constanta, la 16 octombrie 1996, vegheaza asupra maretelor sale lucrari

In urma cu 82 de ani, la 17 iunie, se stingea din viata marele inginer constructor Anghel Saligny. De numele sau se leaga, printre altele, folosirea in premiera mondiala a constructiilor metalice si de beton armat. De asemenea, a realizat primele poduri combinate, sosea si cale ferata, din tara noastra, a proiectat si inlocuit numeroase poduri necorespunzatoare, executate de firme straine. Anghel Saligny s-a nascut la 19 aprilie 1854, in comuna Serbanesti, judetul Galati. Dupa ce a studiat la pensionul de copii din Focsani, infiintat de tatal sau, Alfred Saligny, pedagog de origine franceza, din Alsacia, viitorul inginer a urmat studiile liceale la Potsdam. Atras initial de astronomie, urmeaza cursurile Universitatii din Berlin. Iar in perioada 1870-1874, a urmat studiile ingineresti, la Scoala Tehnica Superioara din Charlottenburg. Lucrarea sa cea mai importanta este proiectarea (1888) si constructia podului peste Dunare de la Cernavoda (1890-1895). La vremea aceea, era cel mai lung din Europa si printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere la mare. In premiera mondiala, Anghel Saligny a construit la Braila (1888) si Galati (1889), silozuri din beton armat. Din 1899, lucrarile de amenajare a portului din Constanta au fost preluate de constructorul podului de la Cernavoda. Pana in 1909, cand a fost inaugurat oficial portul de la malul marii, s-au efectuat lucrari de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de la intrare, cel de sud si cheurile. Au fost construite sase bazine, rezervoarele de petrol si, nu in ultimul rand, silozurile. Foarte bine pregatit profesional pentru constructia de poduri si lucrari hidraulice, inginerul a pus in aplicare cele mai inaintate procedee si metode ale timpului sau. Anghel Saligny a fost membru fondator al Societatii Politehnice din Bucuresti (1881) si presedinte al acesteia, profesor la Scoala nationala de poduri si sosele, ministru la Lucrarilor Publice, membru corespondent (din 1892), membru titular (din 1897) si presedintele Academiei Romane (1907-1910).

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}