Premieră la Teatrul de Stat Constănţenii, cuceriţi de spectacolul „Trei surori“, în regia lui Dominic Dembinski (galerie foto)

Ropote de aplauze, flori şi recunoştinţa spectatorilor constănţeni. Cu acestea au fost răsplătiţi, vineri seara, actorii Teatrului de Stat Constanţa, la avanpremiera spectacolului „Trei surori“, de Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Dominic Dembinski. Sâmbătă seara, a avut loc premiera, iar pasionaţii de teatru s-au grăbit să-şi cumpere din timp bilete.
 
Pentru realizarea acestui spectacol, maestrul Dembinski a colaborat cu scenografa Eugenia Tărăşescu-Jianu. Iubitorii de teatru i-au putut vedea evoluând pe: Remus Archip (rolul Andrei Prozorov), Maria Lupu (Natalia Ivanovna), Mirela Pană (Olga), Dana Dumitrescu (Maşa), Alina Manţu (Irina), Liviu Manolache (Kulâghin Fiodor Ilici), Adrian Dumitrescu (Verşinin Alexei Ignatievici), Marian Adochiţei (Tuzenbach Nicolai Lvovici), Iulian Enache (Solionâi Vasile Vasilievici), Bogdan Caragea (Cebutâkin Ivan Romanovici), Cosmin Mihale (Fedotik Alexei Petrovici), Andu Axente (Rode Vladimir Karlovici), Alexandru Mereuţă (Ferapont), Ileana Ploscaru (Anfisa), Cătălina Mihai (Sofia),Mircea Rotaru (Bobik). Ilustraţia muzicală a fost realizată de George Marcu. „«Trei surori» este o dramă în patru acte. Este penultima piesă a lui Cehov, ultima fiind «Livada». De ce dramă? Poate pentru moartea idealurilor, finitudinea în forme variate, inclusiv comice. Cel mai important personaj nevăzut, dar invocat mereu în piesă, este Moscova.

Surorile visează la Moscova nu pentru strălucirea modernă a unei capitale, care era Sankt Petersburg, ci pentru faptul că acolo s-au născut, deci doresc întoarcerea la copilărie, cu tot ce înseamnă asta: puritate, lipsa de griji, abolirea conştiinţei morţii, a ratării, sentimentul trăirii într-un mare oraş, fuga de coşmarul provincialismului, tinereţe - când toţi suntem fericiţi doar pentru că suntem tineri. Dar de ce surorile nu ajung la Moscova? Pentru că, de fapt, nu vor. Trebuie curaj să-ţi asumi împlinirea practică a viselor, în rest, rămâne timpul de viaţă bovarică prin care îţi trăieşti viaţa numai în imaginar. Surorile nu se mişcă, trăiesc într-o colivie precum păpuşile uitate într-o casă de jucărie, unde interacţionează vag cu soldăţei de plumb de care li se pare că sunt atrase, îndrăgostite, dar totul mai mult închipuit. „Piesa este şi o meditaţie asupra Timpului. Personajele trec prin nişte ani de involuţie, dar mereu perorează despre o viaţă viitoare pe care şi-o închipuie, într-o filozofie cam sterilă despre ce va fi peste 100 - 300 de ani. Între cele patru acte, trec nişte ani, nu mulţi, doar patru. Dar personajele se degradează mult mai dramatic, sugerând o involuţie măsurabilă în decenii. Spectacolul cuprinde o viaţă de om. Anotimpurile actelor sunt simbolice, sunt salturi mari în timp“, a spus regizorul spectacolului, în cadrul conferinţei de presă care a precedat premiera.

Debut regizoral la Constanţa, în 1982

Dominic Dembinski a debutat ca regizor la Constanţa, pe 30 iunie 1982, cu spectacolul „Beţia sfântă“, de Paul Everac. La teatrul constănţean, Dominic Dembinski a regizat spectacole de succes, în care au jucat actori de referinţă ai scenei tomitane, precum regretatul Vasile Cojocaru, dar şi Nina Udrescu, Liviu Manolache şi Lică Gherghilescu. Amintim spectacolele „Revelion la baia de aburi“, de Emil Braghinski şi Eldar Reazanov (1985), „Aceşti îngeri trişti“, de Dumitru Radu Popescu, regizat în 1986, sau musicalul „Nu sunt turnul Eiffel“, de Ecaterina Oproiu, care a avut premiera în anul 1986. Dominic Dembinski a montat şi spectacolul de teatru antic „Oedip“, împreună cu Andrei Mihalache, cu un scenariu realizat după autorii antici de Vasile Cojocaru. După 1990, regizorul s-a întors la teatrul de la malul mării, pentru a pune în scenă spectacolul „Voluptate, marţi la miezul nopţii“, de Peter Karvas (1999).