EXCLUSIVITATE. Interviu la Mamaia cu vedeta lui Manchester City Amintirile lui Bacary Sagna legate de FC Farul (galerie foto)

Timp de o săptămână, Mamaia îl are oaspete de seamă pe fotbalistul francez Bacary Sagna. Proaspăt transferat de la Arsenal Londra la Manchester City, fundaşul dreapta de 31 de ani a ales staţiunea litorală românească pentru o scurtă vacanţă. Cazat la Iaki, hotelul lui Gică Hagi, alături de cinci apropiaţi (unul dintre fraţii săi, un văr şi trei prieteni buni), internaţionalul francez se relaxează sub soarele staţiunii Mamaia, în aşteptarea bătăliilor dure din campionatul englez. Echipa sa este într-un turneu în SUA, dar el a primit câteva zile de vacanţă în plus, venind şi după participarea la Campionatul Mondial din Brazilia. Într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului ZIUA de Constanţa, Bacary dezvăluie cum se distrează la Mamaia, comentează teme fotbalistice de actualitate, dar îşi arată şi câteva dintre faţetele extrafotbalistice.  

Bacary, în primul rând, cum de ai ales Mamaia pentru acest sejur?

Am vrut ceva diferit faţă de destinaţiile de vacanţă cu care eram obişnuit. Am mai fost aici cu vreo zece ani în urmă (n.r. acum opt ani, în 2006), când am jucat cu Auxerre contra echipei Farul (n.r. în Cupa UEFA-Intertoto). Atunci am descoperit staţiunea, mi-a plăcut şi mi-am pus în gând să revin aici într-o zi. Am vorbit şi cu prietenul meu Daniel Niculae, care mi-a vorbit frumos de Mamaia. Astfel că iată-mă aici. Am venit pentru o săptămână, iar luni, 4 august, trebuie să mă prezint la Manchester. Este o minivacanţă binevenită, pentru că sezonul e lung, iar în iarnă nu avem pauză.

Îţi place la Mamaia?

Foarte mult. Totul e la superlativ. În plus, avem noroc şi de vreme bună.

Care este programul tău zilnic?

(râde) Mă scol pe la 11.00-12.00. După care mă duc la prietenii mei să-i trezesc, dar, de cele mai multe ori, ei vin la mine, pentru că eu sunt cam leneş. Mâncăm, apoi ne petrecem ziua pe plajă, la piscină şi în diferite beach-cluburi. Încercăm să descoperim cât mai multe. Suntem foarte mulţumiţi. Zilnic, merg şi la sala de gimnastică de la hotel.

„Se întreabă de ce nu sunt la antrenament“

Lumea te recunoaşte în staţiune?

Destul de mulţi. Unii sunt surprinşi să mă vadă şi se întreabă probabil de ce sunt aici şi nu la antrenament (pe parcursul discuţiei noastre, de Bacary s-au apropiat câţiva tineri amatori de autografe, iar pe drumul spre plajă, a fost oprit de un bărbat pentru o poză cu telefonul mobil. Pe nisip, jucătorul a atras multe priviri, iar un domn a glumit cu el. Bacary a fost extrem de amabil cu toţi).

Îţi aduci aminte şi de un copil care ţi-a solicitat o poză la piscină? E fotbalist la Academia „Hagi“ (n.r. îl cheamă George Dămăşaru).

Da, îmi aduc aminte. S-a întâmplat zilele trecute. E fotbalist? Nu am ştiut. Un băieţel simpatic, oricum. 

Iar ca legătura cu fotbalul să fie totală, stai la hotelul lui Gică Hagi.

Da, ştiu. Am aflat de aceasta încă de când am venit aici cu Auxerre. Hagi a fost un mare jucător, un adevărat star. Nu l-am întâlnit până acum, de când sunt aici. Dacă îl voi vedea, bine, dacă nu, nu-i nicio problemă. Are viaţa lui, are probleme de rezolvat, e ocupat. Oricum, l-am urmărit mereu cu plăcere când juca.

Grijuliu cu meniul

Ce-ţi mai aduci aminte de meciul Farul - Auxerre?

Parcă am câştigat noi cu 3-1?

Nu. Într-adevăr, în dubla manşă a fost o victorie categorică, dar a lui Auxerre, 4-1 în tur.

Şi am învins noi aici cu 3-1?

Nu, a bătut Farul cu 1-0.

OK, a trecut mult de atunci. Totuşi, parcă Farul a jucat în albastru?

Exact, iar Auxerre în alb.

Da, da... Am ajuns noaptea la Constanţa, iar dimineaţa îmi aduc aminte că am fost trezit de o muzică ce se auzea de afară, de la un meci de volei. Am văzut şi multe vaporaşe în port.

De când eşti la Mamaia, ai încercat şi mâncarea tradiţională românească?

Încă nu (râde). Poate în zilele care vor veni. În privinţa meniului, am fost grijuliu, pe cât posibil. Am încercat să mănânc sănătos, pentru că mă întorc în curând la antrenament. Foarte rar, am mai consumat pizza cu prietenii.


„Arsenal mi-a fost ca o familie“

Ai jucat şapte ani la Arsenal. De ce ai ales Manchester City?

În primul rând, am vrut să rămân în Anglia. Apoi, contractul pe durată mai lungă cu Arsenal, cum îmi doream, nu s-a materializat. După aceea, a apărut oferta de la Manchester City. Când te doreşte o echipă cu un lot aşa de valoros, care are dorinţa de a câştiga tot, nu poţi refuza. E o nouă provocare pentru mine, care mă motivează. Ştiu că am un concurent serios pe post, pe Zabaleta, dar rivalitatea e benefică, mă stimulează.

Cum a fost perioada Arsenal pentru tine?

Această echipă mi-a fost ca o familie. Aveam 24 de ani când am venit la Londra, de la Auxerre. Am multe amintiri plăcute. Sunt mândru că am jucat la acest club.

Ce jucători români cunoşti?

Personal?

Da.

Îl ştiu, bineînţeles, pe Daniel Niculae, cu care am fost coechipier la Auxerre. Mă cunosc şi cu Răzvan Raţ (pronunţă Razvan Rat). Am jucat şi împotriva lui Mutu, un mare fotbalist. (se mai gândeşte) Ştiu că la Manchester City a fost un portar român, care a plecat însă, un jucător înalt...

Pantilimon.

Aşa.

Luis Suarez, cel mai bun din lume

Franţa s-a oprit în sferturi la Campionatul Mondial din Brazilia. Crezi că merita o clasare mai bună?

Este o întrebare grea. Am jucat în sferturi împotriva Germaniei, cea mai bună echipă, una completă. Detaliile au făcut diferenţa în această partidă. O echipă de calitate, nu trebuie să avem regrete că ne-a învins.

Cum comentezi surprizele apărute în Brazilia? Echipe precum Spania, Italia, Anglia sau Portugalia au dezamăgit, ca să nu mai spun de Brazilia.

Pe mine, rezultatele mai puţin scontate nu mă mai surprind la un Campionat Mondial. Toate echipele care se califică la un turneu final sunt bune. Întrecerea a fost dificilă şi diferită faţă de cea din Africa de Sud. Atmosfera, clima... Unele echipe nu s-au obişnuit cu căldura.

Germania a fost o câştigătoare meritorie?

Dacă a câştigat înseamnă că a meritat. Are valori în toate compartimentele, iar jucătorii alcătuiesc o echipă sudată. Privind înapoi, Germania a fost cea mai puternică în Brazilia.

După ce Franţa a fost eliminată, cu ce echipă ai ţinut în continuare?

Cu Germania, ca un fel de consolare. Dacă tot ne-a învins, să şi câştige.

În acest moment, cine crezi că este cel mai bun jucător din lume?

După părerea mea, uruguayanul Luis Suarez. E cel mai bun atacant. Are atâtea calităţi! Iubeşte fotbalul, îi place să joace. Se vede la el. E născut pentru fotbal! În faţa porţii e incredibil.

Magic „Gladiator“

Ce faci când ai liber de la fotbal?

Îmi place să petrec timpul cu întreaga mea familie. Am plecat de acasă de la 17 ani, iar când am timp, vreau să fiu cu ei. Mai am doi fraţi, eu sunt cel mai mic. A mai fost un frate, dar a murit acum şapte ani. 

Care e filmul tău preferat?

Gladiator. Totul este magic în acest film, iar Russell Crowe îşi interpretează eroul într-o manieră incredibilă. Îmi plac povestea, ideea, muzica. Ai multe de învăţat din acest film. Ideea care se desprinde e următoarea: chiar dacă pierzi pe cineva drag, trebuie să lupţi în continuare, până la capăt. Să nu cedezi. 

Ai plâns când ai văzut filmul?

Am fost aproape, dar nu puteam să vărs lacrimi, pentru că sunt bărbat (râde).

Actorul preferat?

Cuba Gooding jr. Îl apreciez pentru umorul său. Poate fi şi serios, dar şi foarte hazliu. Îmi place cum îmbină aceste două stări.