Băşcălia din Primăria Constanţa

Dacă există un loc în care funcţionarii eşuează în a-şi masca incompetenţa, în a-şi ascunde frustrările şi a-şi cenzura nesimţirea, acela este Primăria Constanţa. Este locul în care suni până ţi se face rău fiindcă funcţionarii ăia plătiţi din bani publici, ăia care au sufocat sistemul bugetar în ultimii douăzeci de ani, ăia care sunt finii, nepoţii, fiii şi cumnaţii cine ştie cărui director nu catadicsesc să răspundă la telefon. Locul în care, odată ce, într-un târziu, ţi s-a răspuns, eşti orientat, redirecţionat către alte departamente, alte servicii, alte direcţii. Dar nu pentru că funcţionarul care a răspuns iniţial la telefon nu s-ar ocupa de problema de care este interesat un cetăţean, ci pentru că nu ştie. Habar n-are. Nici n-a ştiut vreodată şi nici n-o să ştie. E funcţionar la stat, nu-l ninge, nu-l plouă. Iar dacă-l cauţi în intervalul 10.00 - 13.00, cel mai probabil îl găseşti la cafenelele sau restaurantele din centrul Constanţei.

Ca să afle câţi ofertanţi s-au înscris pentru licitaţia privind contractul „Serviciul de consultanţă şi informare juridică în vederea preluării de către Consiliul Local al municipiului Constanţa a CET Palas - Sucursala Constanţa”, o colegă a dat, ieri, vreme de 40 de minute, telefoane la toate numerele şi toate interioarele posibile şi imposibile din instituţia amintită. Funcţionarii Primăriei Constanţa au plimbat-o de la un birou la altul, recunoscând că nu cunosc subiectul şi, dacă tot nu-l cunosc, i-au închis telefonul în nas. Asta, aşa, că tot sunt plătiţi din bani publici şi plimbă trei hârtii dintr-o cameră în alta. Punctul culminant a fost reprezentat de telefonul dat lui Liviu Tramudana, aşa numitul purtător de cuvânt al Primăriei, care, scurt şi total pe lângă subiect, a răspuns, fără a saluta în prealabil, „n-am timp” şi a închis. Tipic, nu-i aşa?!?
Derapajele astea de la bunul simţ, sincopele în exercitarea atribuţiilor din fişa postului şi tupeul obraznic sunt dovada unei scurtcircuitări constante în administraţia locală. Pe lângă câţiva funcţionari care respectă principiul meritocraţiei gravitează cohorte de angajaţi nepregătiţi, sfertodocţi şi străini de ceea ce înseamnă comunicare, documentare, profesionalism. E mersul firesc al unei instituţii conduse de un primar care filmează în videoclipuri şi care joacă în seriale. O băşcălie.