Cum şi-au vândut revoluţia

La mai bine de un an de la protestele din Piaţa Universităţii, un anume Teodor Drăghici, despre care se spune că ar fi fost unul dintre cei mai activi protestatari, a declarat că jumătate dintre cei care au ieşit în stradă ar fi fost plătiţi de PSD. Indiferent de partidul care i-a plătit pe oamenii care s-au aflat, în ianuarie şi februarie 2012, în stradă, aşa numita revoluţie anti sistem a fost confiscată abject de factorul politic.
Am spus-o şi în timpul evenimentelor: acele proteste nu au fost atât despre disperarea oamenilor, despre nevoile şi problemele lor dintr-un context economic, social şi politic viciat, ci despre interese absconse, despre manipularea grosolană, despre fascinaţia violentă a revoltei. De parcă o revoltă regizată, plătită, în care nici protestatarii „pur sânge” nu cred că ar putea să debarce un sistem. De parcă pancartele şi lozincile celor care au scandat pot reda muritorilor de rând dreptul la buna guvernare.
N-am văzut niciun lider marcant al PSD să iasă şi să contrazică declaraţiile acestui om. Dar nici vreun ong n-am auzit să se declare indignat. Semn că talentul nostru de a ne arunca la gunoi istoria recentă şi foarte recentă nu s-a estompat deloc. Dimpotrivă.
De nu ies acum, „în direct şi în exclusivitate”, aşa cum obişnuiesc s-o facă, opinologii, părerologii şi oamenii fără profesie şi fără loc de muncă autointitulaţi comentatori politici pentru a vorbi despre cumpărarea protestatarilor? Pentru că nimeni nu mai dă doi bani. Pentru că o pseudo-revoluţie de-acum un an şi ceva nu mai face rating. Pentru că prostituţia asta jenantă este de-acum firească. Pentru că nu ne pasă. Ce importanţă mai are imaginea externă pe care România şi-a căpătat-o la momentul cu pricina? Ce importanţă mai au evenimentele care, începând din acel moment, s-au succedat? Ce contează un referendum forţat organizat din bani publici şi pe deasupra eşuat?
În ianuarie 2012, câteva mii de oameni au ieşit pe bulevardele marilor oraşe din ţară pentru a protesta faţă de plecarea lui Raed Arafat din Ministerul Sănătăţii. Evenimentele au luat, ulterior, altă turnură, în sensul în care protestatarii au cerut demisia fostului premier Emil Boc şi a preşedintelui Băsescu. A fost însă cronica unei revoluţii vândute.