Editorial „Divertisment” la temperatura României

În România, metodele de relaxare şi de distracţie se-ntrec între ele. Aţi auzit de stand-up comedy? Pentru a practica acest gen de spectacol, ai nevoie de o scenă, un microfon, un comediant şi, bineînţeles, de un public. Comicul redă o serie de glume şi povești amuzante într-un ritm rapid. Se practică în cluburi, cafenele, săli de teatru, spaţii alternative şi aproape oriunde există un public deschis la comedie.
 
Dar oare la ce se referă spaţiile astea alternative?! Cred că la platourile televiziunilor. Da, da. Comedianţii se schimbă în funcţie de preferinţele telespectatorilor. Printre cei iubiţi de audienţe se numără - momente de suspans - Oana Zăvoranu. Scena include o canapea, unde, desigur, se află Oana, care, atenţie, are un microfon. Şi vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte. Se răfuieşte, mai şi plânge. Dorinţele, durerea şi furia ei sunt expuse într-un spectacol complet, pentru dezvoltarea spirituală a publicului, care, cu ochii ţintă în televizor, savurează fiecare secundă. Pentru un plus de show, Oana foloseşte recuzită în spectacolele ei: acte oficiale, documente de la avocaţi şi câte şi mai câte.
 
Cu ochii daţi peste cap, mă îndrept spre scena deţinută de ANAF, în care spectacolul ia forma unei cruciade, iar publicul este reprezentat de cei care încalcă legea. Ploaia şi furtuna, sub forma controalelor şi a afişelor ce anunţă închiderea unei companii, au fost îndreptate spre „victimele” acestui spectacol.
 
Puşcăria este o altă scenă minunată pentru stand-up. Comedianţii sunt... fără număr, potrivit unei expresii populare în România, şi, în celule, ei se transformă în scriitori. În acest tip de spectacol, microfonul ia forma cărţilor, iar publicul este numit cititor. Becali, spre exemplu, om de afaceri, de fotbal şi proprietar de turme, a trimis în lume cărţile „Muntele Athos, patria ortodoxismului”, „Becali și Steaua” şi „Becali, Parlamentul Europei și Parlamentul României”, în timp ce Copos a scris nu mai puţin de cinci cărți: „Alianțe matrimoniale în politica principilor români din Țara Românească și Moldova în secolele XIV-XVI”, „Tăşnadul medieval”, „Franciza versus managementul în industria hotelieră”, „Turismul european durabil şi provocările lui” şi „Turismul, vector de interculturalitate”. Cei doi, după părerea mea umilă, au şanse mari să câştige cele mai prestigioase premii pentru literatură. Aşa spirit creator!...