Drumurile noastre... proaste

Lucrări făcute de mântuială la super preţ. Aceasta este super oferta, super constructorilor care prind lucrări de asfaltare de milioane de lei. Asfaltul se crapă la jumătate de an de la inaugurare (exemplu - Drumul Judeţean 392 Pecineaga - Amzacea, realizat de Vega 93 Galaţi, într-un program iniţiat de Consiliul Judeţean Constanţa, şi care a presupus o investiţie de 3.995.000 de lei). Sau poate crăpa la un an şi jumătate de la turnarea lui (exemplu Autostrada Arad-Timişoara, aflată în administrarea Companiei de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi asfaltată de asocierea de firme FCC Construccion - Astaldi).

Pe DJ 392 Pecineaga - Amzacea încă din vara anului trecut se circulă cu restricţii de viteză pentru că repararea drumului s-a lăsat aşteptată.

Aceeaşi reţetă se aplică şi în cazul Autostrăzii Arad - Timişoara, unde până la reparaţii au fost impuse restricţii de viteză. „Este o situaţie neplăcută. Am avut discuţii cu constructorul autostrăzii, care ne-a dat asigurări că va face reparaţii, dar nu a precizat când”, a declarat, joi, viceprimarul comunei Şagu, Francisc Foitik.

Dar nu doar restricţiile de viteză sunt... „soluţia”.

Practica ultimelor zile ne arată, spre exemplu, că eternele gropi care apar negreşit (şi de bine ce sunt făcute lucrările), după topirea zăpezii, în asfalt, pot fi şi valorificate, prin plantarea de flori sau prin vopsirea lor, desigur aceasta până la o nouă asfaltare care poate să dureze între câteva săptămâni şi câteva luni. Pentru că nu? Lucrările la drumuri noastre proaste nu se termină niciodată, iar craterele în asfalt sunt omniprezente, spre disperarea şoferilor care plătesc zeci de taxe şi accize că deh... banii se duc, craterele rămân.