Editorial Ce mai e prin România? Om sărac în ţară bogată, cu milioane de „poate“

„Ce mai e prin România?“ M-a pus pe gânduri această întrebare pe care mi-a adresat-o cineva. Cel interesat de starea naţiunii româneşti este plecat din ţară de mulţi ani, aşa că am să-l numesc străinul.
Din clipa în care am primit întrebarea, caut răspunsuri, însă ele nu mă vor, se ascund. Aşa e în România, trebuie să cauţi după perdea. Mă scuzaţi, perdele. Sunt multe straturi, unele peste altele, alandala, plate şi boeme, murdare şi înăbuşitoare. Pentru o mai bună vedere, tragem cortina? Buf! Dar ce tare s-a auzit şi câte de ce-uri şi ziduri construite-n faţă se zăresc! Ce-i în România? Om plin de el. Om care n-are ce mânca. Are salariu de zece milioane şi facturi de 13. Multe guri lipite şi, implicit, multe vorbe nespuse.
 
Păreri subiective. Vise ucise de teamă. Zâmbete perfide. Om sătul, ce aruncă mâncarea. Om căruia îi răsună în urechi minciuni. Om pentru care toate-s mai suportabile decât perspectiva de a nu pleca de aici. Om care a plecat de mult, ca străinul. Om care nu citeşte. Nici carte, nici ziar, nici măcar anunţ matrimonial. Om care priveşte într-un ecran pătrat. Student care nu ştie cine a fost Ştefan cel Mare. Copil crescut de bunic, care ştie cum se introduce parolă la iphone. Om în datorii. Om fără economii.
 
Om care fură orice nu e păzit. Preot bogat. Politician şi mai bogat. Intelectual retras. Intelectual tăcut. Pensie... de n-ar fi. Bolnav fără medicamente. Tânăr fără speranţă. Om care cade fără să se-mpiedice. Doctor cu buzunare largi. Largi. Largi. Multe buzunare largi, pe aici, prin România. Uite şi un om revoltat. Trist şi deprimat. Om care deschide o uşă, pe următoarea, şi pe următoarea, şi apoi, uşa-i e trântită în nas. Om transformat, care nu mai crede că, în timp, se va mai schimba ceva. Om fără răspunsuri, sensuri. Om suspect de trafic de influenţă. Unul recent arestat. Altul care aşteaptă...
 
„Vase“ lăsate-n chiuvetă şi demisii în aer. Scaune de la cinematograf tăiate. Gunoaie pe străzi. Multe discreţii. Multe tăceri. Mulţi paşi înapoi. Imagini „impecabile“. Priviri lăsate-n jos, dar şi oameni curajoşi. Liberi şi frumoşi. Şi elefanţi conduşi de melci. Da. Mulţi sunt furioşi. Salvatori? Doar ambiţii personale. Ia uite, vezi? În stânga? Un interes personal. În dreapta? Alt interes personal. Mai la vale? Ai ghicit... Şi, te rog, ţine-te de nas, că tare mai duhnesc interesele astea...
 
Multe întrebări şi prea puţine încercări. Om sărac în ţară bogată, cu milioane de „poate“. Ţară fără siguranţa unui pas făcut mai în faţă. Perdelele României sunt şifonate, încă nu vin bine. Se recomandă un fier moral, pe ici, pe colo.
Când păşeşti prin România, să porţi ochelari, i-am spus străinului, poate nu o să mai vezi „cutele“ aşa de mari. Fier moral, careva?