Editorial Domnule primar, cum rămâne cu gândacii din spitale, cu lipsa locurilor de joacă ori cu umilirea celor mici?

 
 
Citeam, zilele trecute, pe undeva (recunosc, nu mai ţin minte exact unde am văzut ştirea şi îmi pare rău), că deţinuţii se plâng că le-ar fi apărut gândaci în celule, în penitenciar şi solicitau autorităţilor abilitate să se ia măsuri cât mai rapid pentru remedierea situaţiei. Poftim?! Stau şi mă întreb, sincer, de unde atâta tupeu?! Adică, nu aş vrea să fiu înţeleasă greşit, şi deţinuţii sunt cetăţeni, au drepturi şi aşa mai departe. Dar stau şi mă întreb: deţinuţii din oricare penitenciar din România cunosc condiţiile de până acum câteva luni din cadrul Secţiei de Pediatrie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, de pildă?
 
Şi nu numai această secţie (care, însă, ar trebui să fie de importanţă maximă pentru autorităţile în drept, fiind vorba despre bebeluşi şi copii de toate vârstele expuşi la tot felul de infecţii, în condiţiile în care însăşi secţia unde ar fi trebuit să se trateze şi să se facă bine reprezenta, la rândul ei, un mare focar de infecţie), ci orice secţie şi orice spital din România.

Mobilierul pentru copii, desprins din filmele de groază

Am zis de secţia aceasta pentru că, până să se mobilizeze efectiv părinţii şi mămicile din oraş şi să ajungă la ministrul Sănătăţii pentru a cere insistent reabilitarea sa, imaginea era mai mult decât deprimantă. Aşa cum am zis, locul care ar fi trebuit să îi facă bine pe copilaşi mai rău îi îmbolnăvea, băile erau într-o stare de nedescris, nu se mai văruise de la 1900 toamna, cred, iar mobilierul era din filmele de groază. De medicamente şi necesar spitalicesc nici nu mai zic. Şi mă refer în special la Spitalul Judeţean, pentru că, nu demult, în cadrul unei conferinţe de presă în care managerul unităţii spitaliceşti era indignat de atitudinea presei locale care îndrăznea să scrie despre gândacii şi mizeria din spital, un mare exponent al insectelor mult blamate şi-a făcut nestingherit apariţia, plimbându-se prin faţa directorului Căpăţînă ca pe bulevard, ca la el acasă.

170 de euro, deţinutul, 18, copilul

Şi, sincer, sunt aşa de indignată când aud că deţinuţii se oripilează la gândul unor gândaci, mai ales prin prisma constatării făcute nu demult potrivit căreia statul cheltuieşte cu fiecare deţinut în parte suma medie de 170 de euro pe lună (bani în care sunt incluse şi asigurările sociale şi de sănătate), iar copiii cu vârste de peste doi ani primesc 18,66 de euro pe lună, în timp ce micuţii de până în doi ani primesc 44,44 de euro pe lună. Vouă vi se pare normal? Am mai întrebat şi cu altă ocazie: este aceasta dreptate? Cu ce este mai bun un deţinut decât un copil? Nu zic să le tăiem deţinuţilor din drepturi (bla, bla, suntem ţară membră UE, drepturile persoanelor private de libertate şi aşa mai departe), dar micuţii noştri nu sunt şi ei cetăţeni ai acestei ţări membre UE, nu merită să fie şi ei trataţi în nişte condiţii decente când ajung în spital, de pildă?

Cu drepturile copiilor cum rămâne, domnule primar?

Iar dacă tot vorbim despre tratarea decentă a copiilor şi despre respectarea dreptului lor la demnitate (de care se bucură prin naştere, ca cetăţeni ai acestei ţări), de pildă, domnule primar ales al oraşului, nu vreţi să vorbim un pic şi despre locurile de joacă pentru cei mici? Vreţi să vă amintim pentru a mia oară despre lipsa parcurilor în majoritatea cartierelor constănţene, despre cele două leagăne amărâte din Ţara Piticilor, care deservesc la orele de vârf zeci de copii cu vârste între 1-3 ani şi din care unul s-a mai şi rupt, pe deasupra? Vreţi să vorbim şi despre faptul că părinţii care îşi plimbă copiii în cărucior mai degrabă îi zdruncină în slalom printre gropi şi maşini, căci trotuare nu avem, iar unde avem, sunt sufocate de maşinile parcate? Vreţi să vorbim şi despre drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care nici măcar de rampe pentru coborârea şi urcarea trotuarului la trecerile de pietoni nu au? Şi vorbim despre drepturile deţinuţilor?

Îi trimitem la închisoare ca în vacanţă

Cred, sincer, că celor din urmă li s-a cam urcat democraţia la cap, de când cu atâtea „vedete“ printre ei (foşti prim-miniştri, senatori, deputaţi, politicieni, afacerişti), care n-au avut nimic mai bun de făcut la ieşirea din arest decât să se plângă de condiţiile de detenţie şi să militeze pentru o detenţie decentă. Dar cum? Noi îi trimitem pe oamenii ăia la închisoare ca în vacanţă, se duc la sejur şi nu ştiu eu, trebuie să le fie asigurate condiţii decente? Dar de ce? Nouă, pacienţilor, contribuabililor, plătitorilor de taxe şi impozite care nu furăm, nu dăm în cap, nu fraudăm statul ne asigură cineva condiţii decente în spitale? Halal de noi!