Editorial Marii corupţi nu fură lalele
Editorial: Marii corupţi nu fură lalele
05 Jun, 2014 00:00
ZIUA de Constanta
2109
Marime text
Această ţară a discrepanţelor, a tuturor posibilităţilor, a tuturor paradoxurilor nu pierde nicio ocazie să demonstreze că e inepuizabilă atunci când vine vorba despre situaţii disperate, absurde, care sfifează orice urmă de bun simţ şi logica. Nu ratează niciodată să-şi etaleze, ca o prostituată ordinară, tot ce are mai urât, mai deformat, mai promiscuu. E cumva trist că suntem martorii acestei forme de exhibiţionism într-o Românie ieşită totuşi de mai bine de 20 de ani din „ghetoul“ comunist. Trist şi nu prea. Pentru că în ţara asta o femeie amărâtă, mamă a şase copii, a fost condamnată la doi ani şi şase luni de închisoare cu executare pentru furt calificat. A furat 26 de lalele. Intenţiona să vândă florile pentru a le cumpăra de mâncare copiilor. Mai avea de ispăşit, înainte de a fi graţiată de preşedintele Băsescu, un an şi patru luni.
În acelaşi „maidan” european, guvernat de aceleaşi legi, fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru „doar“ 1,2 milioane de euro în dosarul „Trofeul calităţii“.
Am extrem de des senzaţia, atunci când aflu sau când mă lovesc de câte o situaţie similară, că mă uit la ţara asta printr-un caleidoscop. Iniţial, imaginea cioburilor colorate e încântătoare. Atâtea forme şi culori surprinse dintr-o simplă mişcare a mâinii! Dacă mă uit mult prin caleidoscop ameţesc. Până la urmă, îmi vine să vărs. Pentru că formele pe care le iau cioburile colorate sunt întotdeauna altele. Nu poţi să revii la ce ai văzut înainte, oricât de mult ţi-ai dori asta. Pe undeva, situaţia mi se pare comparabilă cu sistemul de justiţie din România. El este, din păcate, generatorul atâtor poveşti dureroase, pe de o parte, al atâtor situaţii injuste, de cealaltă parte. Pare că litera legii nu este aceeaşi pentru toţi. Uneori, un om care fură 26 de lalele din domeniul public nu răspunde în faţa instanţelor la fel cum „răspunde“, să spunem, un demnitar care fură întregul domeniu public.
Îmi imaginez că domeniul public al statului a fost grav afectat de lipsa acelor lalele, fapt pentru care o femeie bătută de soartă a trebuit să facă închisoare. Dacă am sta să judecăm cu exact aceeaşi unitate de măsură, s-ar umple penitenciarele de aceia care au devalizat băncile, care au devenit, peste noapte, proprietari de terenuri retrocedate ce n-au mai ajuns la moştenitorii de drept, de politicieni corupţi în jurul cărora fac scut de protecţie alţi politicieni la fel de corupţi.
Nu e un secret pentru nimeni faptul că Justiţia din România suferă. La fel cum nu e un secret faptul că sistemul are nevoie de o resuscitare. Asta pentru ca ea să nu mai semene cu o curvă care râde grotesc şi sfidător, ca şi când toţi oamenii ar fi caricaturi. E drept, marii corupţi nu fură lalele.
În acelaşi „maidan” european, guvernat de aceleaşi legi, fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru „doar“ 1,2 milioane de euro în dosarul „Trofeul calităţii“.
Am extrem de des senzaţia, atunci când aflu sau când mă lovesc de câte o situaţie similară, că mă uit la ţara asta printr-un caleidoscop. Iniţial, imaginea cioburilor colorate e încântătoare. Atâtea forme şi culori surprinse dintr-o simplă mişcare a mâinii! Dacă mă uit mult prin caleidoscop ameţesc. Până la urmă, îmi vine să vărs. Pentru că formele pe care le iau cioburile colorate sunt întotdeauna altele. Nu poţi să revii la ce ai văzut înainte, oricât de mult ţi-ai dori asta. Pe undeva, situaţia mi se pare comparabilă cu sistemul de justiţie din România. El este, din păcate, generatorul atâtor poveşti dureroase, pe de o parte, al atâtor situaţii injuste, de cealaltă parte. Pare că litera legii nu este aceeaşi pentru toţi. Uneori, un om care fură 26 de lalele din domeniul public nu răspunde în faţa instanţelor la fel cum „răspunde“, să spunem, un demnitar care fură întregul domeniu public.
Îmi imaginez că domeniul public al statului a fost grav afectat de lipsa acelor lalele, fapt pentru care o femeie bătută de soartă a trebuit să facă închisoare. Dacă am sta să judecăm cu exact aceeaşi unitate de măsură, s-ar umple penitenciarele de aceia care au devalizat băncile, care au devenit, peste noapte, proprietari de terenuri retrocedate ce n-au mai ajuns la moştenitorii de drept, de politicieni corupţi în jurul cărora fac scut de protecţie alţi politicieni la fel de corupţi.
Nu e un secret pentru nimeni faptul că Justiţia din România suferă. La fel cum nu e un secret faptul că sistemul are nevoie de o resuscitare. Asta pentru ca ea să nu mai semene cu o curvă care râde grotesc şi sfidător, ca şi când toţi oamenii ar fi caricaturi. E drept, marii corupţi nu fură lalele.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii