Editorial Milionari în 10. În rest, harababură şi zero conexiune umană

Îi vedem aproape în fiecare zi târându-şi mapele, înghesuiţi fără chef în autobuz, stând cu ochii în telefoane aşa-zise inteligente. Cel puţin cei cu norocul unor familii care pot avea grijă, măcar financiar, de ei. Mulţi, de fapt, trăiesc o viaţă plină de lipsuri.
 
Elevii, căci despre ei vorbesc, mi se par extraordinar de singuri. Cu părinţi plecaţi în străinătate, cu bunici iubitori, dar, de cele mai multe ori, fără deschidere la nou şi la problemele adolescentine, cu profesori împovăraţi de probleme personale, într-o Românie cu prejudecăţi, etichete şi corupţie la orice pas, elevii au în priviri o anumită tristeţe.
 
Şcoala/liceul ar trebui să-l ajute pe elev să crească din punct de vedere emoţional, nu să inspire frică materializată printr-un 5 în carnet. Să-l înveţe să abordeze situaţiile din viaţă fără prejudecăţi, să-i spună că nu e nimic dacă a greşit, pentru că aşa învaţă. Aşa creşte. În schimb, elevilor li se cere să-şi demonstreze capacitatea în multe direcţii, să înoate corect într-o mare de informaţii, pentru a lua frumoasa medalie sub forma unui 10 strălucitor. Timpul trece şi sunt puşi în faţa marii întrebări: ce vrei să te faci când vei fi mare?, altfel spus, ce facultate vei urma?
 
Elevii devin debusolaţi, pentru că nu au avut nici locul, nici interlocutorul care să-i ajute să descopere care e alegerea lor, în contextul în care mulţi dintre părinţi şi-au transferat ambiţiile şi visurile în viitorul copilului. Astfel, avem elevi olimpici care nu sunt pasionaţi de domeniul în care excelează, elevi cu sarcina de a împlini visul tatălui de a fi inginer, visul mamei de a fi avocat, elevi ce urmează o facultate pentru că aşa e cursul vieţii.
 
În şcolile româneşti, pe lângă lipsa unei conexiuni umane, lipseşte şi orientarea în carieră. Lipsesc oameni cu capacităţile şi răbdarea necesare care să vorbească liber cu elevii, să-i ajute să se deschidă şi să deschidă poarta încrederii în ei. O discuţie simplă, dar sinceră, poate căpăta nuanţe şi forţe noi, poate schimba viaţa unui viitor adult.
 
Elevilor noştri nu li se explică de ce este atât de importantă autocunoaşterea, nu sunt învăţaţi să caute informaţii, ci le sunt trântite informaţii, nu sunt învăţaţi să identifice alternativele educaţionale, să le evalueze şi să ia decizii cu privire la traseul educaţional.
 
Ştiaţi că în Germania orientarea în carieră se face activ încă din primul an de liceu? Consiliul elevilor propune workshopuri în care o persoană specializată pe un anumit domeniu le prezintă elevilor jobul ei. Profesorii îi ajută pe elevi să găsească persoanele potrivite pentru workshopuri. Şcoala plăteşte astfel de activităţi. În România înotăm fără direcţie.