Editorial O altă palmă. Ne-ntâlnim pe acelaşi drum

Ieri am vizitat-o pe bunica. I-am dus flori şi i-am povestit despre vremurile ciudate în care trăim, despre cum totul e mai încurcat şi începe mai rău. E foame de bunătate, îi spun bunicii. Cred că aude şi Maria, vecina ei. Mă întreb cum arăta zâmbetul Mariei, martora discuţiilor noastre. Ştiu doar numele ei, Maria. A murit în iarna lui 2015 şi a trăit 92 de ani. Probabil că florile pe care le primeşte sunt de la copiii ei, sau cel puţin aşa-mi place să cred. Mamaia s-a dus la Cer la 67.
 
Cred că ceva s-a întâmplat cu lumea, îmi continui discuţia. A devenit fără forme și margini. Cine nu merge la medic din timp plăteşte, îi mai spun bunicii. Aşa sună un proiect de lege. În practică, bolnavii care nu şi-au făcut analize şi controale preventive ar putea fi obligaţi să plătească jumătate dintre costurile diagnosticării şi tratării unei eventuale boli. Inclusiv persoanele bolnave de cancer, mamaie. Da, în expunerea de motive, iniţiatorii dau şi exemple concrete. Astfel, o pacientă cu cancer mamar depistat în stadiul III care a refuzat participarea la programele de depistare prin mamografie ar putea fi obligată, în cazul în care legea este adoptată, să suporte o contribuţie de 10-20% la tratamentele care i se administrează. 
  
Cu secundele oprite-n loc și cuvintele-n gât, aşa simţi şi tu proiectul ăsta, mamaie? Maria nu ştie, trebuie să-i explic. Într-o toamnă, mamaia a fost diagnosticată cu cancer la plămâni. Avea o tumoare mică, ne-au spus să nu ne îngrijorăm. În opt săptămâni, mamaia a murit. Cancerul de la plămâni s-a transformat în cancer la ficat, la splină, la pancreas, la stomac, la colon, luându-ne strălucirea şi lumina, luându-ne viaţa bunicii.
 
Mamaia nu a făcut niciun control preventiv. Nu a fost bolnavă niciodată, nu a fost internată niciodată. Nu a fumat, nu a consumat băuturi alcoolice, în schimb, a mâncat sănătos şi a avut grijă ca familia ei să fie bine. Cum fac mii de mame şi bunici din lumea asta, care nu au timp de controale preventive. Da... Sunt mame şi bunici pentru care un singur drum cu taxiul la spital reprezintă un efort financiar uriaş, pentru care atenţia în bani lăsată medicului constituie hrana pe care trebuie să o pună pe masă într-o seară. Pe lângă munca depusă la serviciu şi acasă, sunt mame şi bunici care au de-a face zilnic cu umilinţa produsă de cei cu funcţii, de cei care ar trebui să ne apere. Să mergem şi mai departe, sunt mame şi bunici care îşi duc zilele în medii defavorizate, unde nici nu se pune problema să meargă la medic dacă nu le doare nimic.

Nu o cunosc pe Maria. Însă, pentru mine, nu e un simplu nume pe o piatră funerară, e vecina bunicii. Bunica mai are loc de un vecin, care sper să o facă să aştepte ani buni, sper să nu cunoască cuvântul din şase litere, pentru că o să-i schimbe părinţii, copiii, nepoţii pentru totdeauna. Pentru ei, timpul o să treacă dureros. Secundele se transformă în ani, apoi anii, în secunde. Fără sens și direcție, ca lumea-n care trăim.
 
Nu o cunosc nici pe Alina Gorghiu, însă ştiu că se numără printre iniţiatorii proiectului, iar pentru ea e mesajul ăsta: Nici cea mai bună prevenţie nu poate anticipa un cancer cu evoluţie rapidă! Vă doresc să vă întoarceţi la simplitate, să arătaţi respect faţă de oameni, să credeţi în valoarea lor. Iar printre ei să vă şi număraţi.