Editorial Perlele de la Bacalaureat, sub lupă

Lume, lume! Atenţie! Acest editorial conţine urme de ironie şi sarcasm. Subiectul? Preocuparea societăţii cu privire la studiul şi analiza, cercetarea şi nuanţarea perlelor. Nu, nu sunt cele pe care le pui la gât, ci acelea de la examenul de maturitate susţinut de elevi în acest an. Scopul? Ce, trebuie să ai un scop la Bacalaureat?
Pentru o cercetare minuţioasă, m-am uitat în spatele perlelor, ca să văd şi eu care-i treaba pe-acolo. Am avut ajutoare. Ochelarii bunicii, ba lupa, ba lentilele. Ce mai, m-am străduit. Şi câte revelaţii am avut!
 
Prima, dar şi cea mai importantă revelaţie, mi-a fost provocată de un elev care scria „rolul cratimei e să arate mai frumos pe hârtia expusă“. Nu ştiam, dom’le! Habar n-veam! Nici tu? Şi eu credeam că este folosită pentru a înlocui o vocală, pentru o anume muzicalitate. Chestii din astea... „Virgula are aici un rol despărţitor, fiind singura care face ca versul să se înţeleagă aşa cum a dorit autorul.“ Aaa, puterea e la virgulă, înţeleg.
„Verbele la imperfect sunt împrumutate de poeţi de la olteni că ei spun cu învăţai, fusei, mâncai. Şi au impresia că sunt mai şmecheri dacă le scriu în textele lor“. Aha, deci oltenii sunt şmecheri. Să ţin minte. „O expresie modernă cu cuvântul os este i-os. I vine de la internet.“ Ia uite, limba română,  asemenea celorlalte graiuri, se află într-o continuă evoluţie...
 
„Consider că la română putem fi lăsaţi cu dicţionare şi la matematică cu calculator. În alte ţări aşa e.“ Cât adevăr... Nu ştiu cum de n-am realizat asta până acum. Nu ştiu. Neapărat să trec pe o listă această sugestie, poate facem o petiţie, ceva, să se pună în practică de la anu’. „O secvenţă temporală este când omul se uită la ceas.“ Repede-repede, un ceas. Să fac o secvenţă temporală. „Luceafărul este o stea puternică dar de fapt era el Eminescu o căuta pe Veronica Micle, cât de mult o iubea pe săraca fată.” Gagica lui Eminescu era săracă, notez pe lista de revelaţii. „Titlul semnifică în primul rând scrisoarea pe care Ion Minulescu o scrie anului nou, deoarece pe vremuri copiii nu aveau voie să-i scrie lui Moş Crăciun, deci copilul Minulescu trebuia să scrie şi el o scrisoare la sfârşit de an.“ Revelaţie, revelaţie, hai! Nu? Nu mă prind. Poate după un somn bun...


„Solicit comisiei să ia în calcul că acest subiect este o capcană şi să îi ajute pe elevi să nu cădem în ea.“ Solicit elevilor, în timp ce şterg cu guma nuanţele sarcasmului, să ia în calcul că acest examen nu este o cacealma. Promovarea Bacalaureatului, necesară pentru admiterea în învăţământul superior, reprezintă încheierea unui ciclu de pregătire. Bacalaureatul înseamnă dorinţa de a fi bun, cel mai bun. Anduranţă. Perseverenţă. Determinare. Viitor. În schimb, râdem. Râdem pe seama perlelor şi a viitorului.
 
Sărim în sus, scuzaţi-mi pleonasmul, dar e nevoie de el pentru a evidenţia o anume inutilitate, când auzim despre perlele acestea, râdem, glumim şi chiar compunem bancuri, când ar trebui să ne îndreptăm atenţia către cei care au terminat liceul cu note mari, spre elevii sclipitori ai României. Da, există! Dacă lumina reflectoarelor ar fi orientată spre exemplele pozitive din ţara noastră, poate nu am mai avea parte de aceste „revelaţii“, ci de  valori...
„Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc.“ Vasile Alecsandri. Revelaţie.