Editorial Şcoala, între promiscuitate şi ţinute extravagante. Buricul la vedere!

În toamna anului 1990, am fost acceptat prin examen la unul dintre liceele de prestigiu din oraş, cu profil teoretic. Ascultător de Iron Maiden şi Metallica, îmi lăsasem nişte plete, la vremea aceea, în spiritul rock în care mi-am petrecut adolescenţa timpurie. Voios, nevoie mare, că a dat decembrie '89 peste mine taman la 14 ani, cu două trimestre înainte să termin gimnaziul şi să trec în tagma liceenilor, mă gândeam că anii de dinainte de facultate o să-i petrec în blugi, cu părul strâns în coadă la ore şi învăţând ca să îmi fac un rost în viaţă.
 
Totul a mers conform planului, nu mi-am dezamăgit părinţii şi am ajuns şi la facultate. Singura sincopă, un eveniment care m-a întristat profund la acea vreme, a fost că, în a doua zi de liceu, dirigintele mi-a spus răspicat că nu am ce să caut la şcoală dacă nu mă tund... Am executat cerinţa şi am suferit câteva luni, supărat că pletele nu mi se mai unduiesc în vânt atunci când ascult „Nothing Else Matters“...
 
Anul 2014. Acum trei săptămâni, în prima zi de şcoală, am văzut în presă, la TV şi în fotografiile din ziare, sute, dacă nu mii de adolescente de 15-16 ani în fuste mini, cu tatuaje la vedere (se pot ascunde MĂCAR în faţa profesorului de religie ori a directorului de 65 de ani care abia aşteaptă să iasă la pensie!), cu decolteuri în ciuda revistelor interzise minorilor ori „masculi“ la 18 ani care vin la liceu în maiou, ca să li se vadă imprimările obscure de pe bicepşi...
 
Promiscuitatea nu învăluie ca un cearşaf negru doar generaţiile de elevi şi studenţi. Ea a pornit de la vârfurile dăscălimii româneşti post-decembriste. Miniştri şi responsabili care au lăsat totul în voia sorţii, doar-doar se vor umple de bani. Profesori care au înţeles să-şi sacrifice prestanţa pentru că au meditat un copil de bani gata, chit că el venea la ore suplimentare doar că îl trimiteau părinţii. Miniştri care au înţeles să o introducă în manualele de istorie alternativă pe Andreea Esca (pardon, colega de breaslă, dar ai timp să intri în istorie!) alături de Ştefan cel Mare. Miniştri acuzaţi de corupţie la cel mai înalt nivel în dosarul privind atribuirea licenţelor Microsoft, dar care se jură că nu au furat un ban, deşi s-au ales cu porecle gen Abramburica. După ani în şir în care au schimbat ca pe ciorapi legile educaţiei şi metodologiile de admitere în învăţământ.
 
Păi, atunci, să te miri că un profesor pensionar troglodit de ani de muncă plătiţi aiurea se dă la o fetişcană care vine la ore mai mult despuiată decât înconjurată de ghiozdan şi caiete? Aici este învăţământul din România, cu el defilăm! Da, nu contest valorile care ne reprezintă la olimpiade internaţionale ori profesorii care au înţeles că meseria se duce până la capăt, indiferent de remuneraţie. Dar exemplele care scot capul zilnic în media sunt bătăi în şcoli între elevi, adolescenţi care consumă etnobotanice ori profesori care abuzează sexual elevi sau iau mită.
 
Şi asta poate le-ar spune ceva, în al doisprezecelea ceas, şi responsabililor cu educaţia şi învăţământul în România. Dar ei sunt prea prinşi în dosare penale şi, acum, şi în campania electorală. Aşa că... buricul la vedere! Cu piercing, dacă se poate! Doar e campanie electorală şi prinde la şnapani!