Editorial Scrisoare către vara lui 2014

Cum ar fi să ne uităm spre vara ce a trecut şi să nu găsim acolo nimic care să merite a fi amintit? Pentru că în ultima perioadă sunt la modă scrisorile virtuale, mi-am spus că e momentul perfect să scriu şi eu una. Cui? Celei pe care o aşteptăm cu mare nerăbdare şi dor, iar atunci când e aici, îi găsim cusururi.

Dragă vară a lui 2014,

Ştii momentul ăla când se măresc ochii cuiva în timp ce povesteşte ceva din trecut? Vreau să sparg rutina pentru câteva minute şi să-mi amintesc de evenimentele care s-au întâmplat în astea trei luni, cât ai stat pe la noi.
După cum bine ştii, am urmărit, cu interes scăzut, ca de obicei, spectacolele desfăşurate la posturile de televiziune şi nu numai. Plimbări către Cotroceni, opinii pătimaşe şi contradictorii cu privire la libertatea de exprimare, posturi confiscate. La Constanţa, păi, nu sunt prea multe de zis... A, da, au defilat nişte care alegorice.
De ce ne mai aducem aminte, vară? Sigur, ştiu. De momentul în care Dan Voiculescu a fost condamnat pentru trafic de influenţă şi spălare de bani, dar şi de nostalgia unei ţări în care, atunci când justiţia îşi face treaba, acest lucru să nu mai fie un motiv de sărbătoare.
Îmi călătoresc prin minte imagini triste. Tragedii rutiere. Inundaţii. Avionul Boeing 777. Oameni care şi-au pierdut viaţa şi întrebări care rătăcesc, lovindu-se „accidental“ de un „de ce?“.
Dură ai fost cu noi, vară. Şi ironică. Ia uite, elevii fără BAC se pot înscrie la colegii. Ce moment înălţător pentru categoria „Aşa nu!“.
Revelaţii, învăţătura unei lecţii? Nimic care să-mi treacă prin cap. Să-ţi vorbesc despre indignări? Că aici sunt pregătită. Am de la cele mai mari, cum ar fi legile făcute doar în avantajul unora, până la cele mai mici, şi anume pantofii fotografiaţi ai unei fete oarecare ce adună sute de like-uri şi share-uri, comparativ cu o campanie umanitară menită să salveze vieţi şi să răspândească zâmbete pe chipurile oamenilor.
Ah! Când voiam să trag linie după tine, vară, mi-am adus aminte de fenomenul care a „lovit“ circuitul social. Ice Bucket Challenge, „provocare“ în cadrul căreia participanţii sunt îndemnaţi să-şi toarne apă în cap cu gheaţă şi să facă o donaţie pentru cercetarea în domeniul afecţiunilor cerebrale. Deci rămânem cu ceva după tine, vară. Cum cu ce? Cu filmuleţele de pe Facebook şi YouTube, în care oamenii îşi turnau apă în cap.
Ştii, se apropie alegerile. Cum ar fi să urmeze o perioadă de scepticism şi sprânceană ridicată? O perioadă a căutărilor, a momentelor perfecte sau nu prea, dar caracterizate de libertate în gândire. Cum ar fi să găsim în toamnă ceva care să merite a fi amintit?


Cu dor şi speranţă pentru o toamnă inteligentă, Rodica