Editorial Vă rugăm să nu ne mai umiliţi copiii!

Domnilor candidaţi la Primăria Constanţa, domnule viceprimar cu atribuţii de primar al oraşului, aveţi copii? Dacă da, dumneavoastră, soţiile dumneavoastră ori bonele îi duc în parcuri?
 
Corect, prima întrebare ar fi „care parcuri?“. Dar să nu fim răutăcioşi şi să vă dau câteva exemple: în mult-lăudata Ţară a Piticilor (fie din parcul Tăbăcăriei, fie în cea dintre blocuri, de la Casa de Cultură, sau în oricare altă „ţară“ vreţi) i-aţi dus când erau mai micuţi? Când aveau între unu şi trei ani şi voiau să se dea în leagăn, să zicem? Cred că nu a fost cazul, sincer. Pentru că, dacă ar fi fost, v-aţi fi dat seama că nu au unde să se dea. Da, da, chiar în Ţara Piticilor, mult-lăudatul parc pentru prichindei. Ştiaţi că în cea mai mare Ţară a Piticilor sunt doar două leagăne, care îi pot susţine pe copiii între un an şi trei ani, iar pentru ceilalţi sunt doar patru sau şase? Aţi văzut cum arată cozile la leagănele pentru pitici la una dintre orele de vârf?
 
Aţi auzit vreodată copiii cum plâng că vor în leagăn, iar cei cărora le-a venit într-un final rândul plâng pentru că nu sunt tocmai pregătiţi să se despartă după nici măcar un minut-două de legănat, în condiţiile în care au aşteptat, mititeii, chiar şi zece minute până să le vină rândul? Vă surâde ideea acestor cozi comuniste pentru un leagăn?

De ce ne umiliţi copiii? 

Vă puteţi imagina ce înseamnă pentru un copilaş de un an sau doi să fie nevoit să se uite minute în şir la un leagăn pe care l-ar putea atinge, practic, dar pentru care trebuie să aştepte nu se ştie cât, pentru că aşa au vrut domnii politicieni? Va puteţi pune în locul părintelui căruia i se rupe sufletul pentru copilul lui, care abia a apucat leagănul, însă trebuie să-l şi cedeze, căci sunt mulţi alţi micuţi la rând, cu inimioare mici şi dezamăgite? Cred că nu. Cred că nu aţi fost niciodată în situaţia asta şi cred că habar n-aveţi, sincer.

Toţi v-aţi bătut joc şi vă bateţi joc de noi şi de copiii noştri 

Bun, să meargă în altă parte copiii dacă nu vor/pot să aştepte! Unde??? În Ţara Piticilor de la Casa de Cultură nu sunt deloc leagăne pentru cei mici, doar pentru cei care se pot ţine singuri. Aşa-numitele leagăne din presupusele locuri de joacă improvizate în puţinele parcuri care ne-au mai rămas sunt, în fapt, nişte cauciucuri adesea tăiate şi jerpelite, iar alteori „dezafectate“ în totalitate. Nu înţeleg, sincer, de ce nu se pot înlocui măcar aceste cauciucuri când le vine vremea, dacă de pus leagăne adecvate nu sunteţi în stare. Domnilor politicieni ce activaţi pe plan local, toţi v-aţi bătut joc şi vă bateţi joc de noi şi de copiii noştri. Ne-aţi luat parcurile să faceţi malluri şi parcări, ne-aţi luat aerul verde şi l-aţi înlocuit cu betoane, ne luaţi marea şi o înlocuiţi cu „distracţie contra cost“, fireşte. Vă rog, măcar atât, nu ne mai umiliţi copiii la cozi comuniste! Nu vă mai bateţi joc de ei!

Şi bebeluşii sunt plătitori de impozite şi taxe locale

Până când o să vă faceţi că plouă când vine vorba de lipsa parcurilor în Kilometrul 5, de pildă, în 4-5, în centru, în peninsulă ori în oricare alt cartier al oraşului? Ştiţi cât trebuie să meargă un părinte cu copilul pentru a ajunge la un parc? Şi ăla, ca vai de el? Cred că nu ştiţi. Vă rog, mai lăsaţi-ne cu promisiunile electorale de tip „voi face, voi drege“, mai bine puneţi mâna şi faceţi ceva pentru nevoile concrete ale oamenilor! Şi bebeluşii sunt plătitori de impozite şi taxe locale, să ştiţi. Încă de când se nasc.

Preferaţi să vă bateţi joc

 Puteţi şi ar trebui să le construiţi leagăne din banii lor, nu din ai dumneavoastră, că nu vă cere nimeni aşa ceva. Dar preferaţi să va bateţi joc de ei, pe banii lor... De ce? S-ar putea să vină ca un şoc pentru dumneavoastră, dar să ştiţi că mulţi dintre alegătorii Constanţei sunt părinţi, iar frustrările lor legate de bătaia de joc la adresa copiilor vor atârna greu în ziua votului.

Stăpânul „parcului“ din zona Casei de Cultură 

Chiar nu vede nimeni din Poliţie, din Jandarmerie, din Primăria Constanţa ori din altă autoritate competentă pe plan local că singurul leagăn din aşa-zisul parc din zona Casei de Cultură (la intersecţia dintre Alexandru Lăpuşeanu şi I.L. Caragiale) este stăpânit de un bărbat care pare să aibă probleme medicale şi care stă în acel leagăn cu orele? Sau aşteptaţi ca „stăpânul“ parcului să bată vreun copil ori vreo mămică, şi apoi să interveniţi? Ştim, dumneavoastră aveţi alte probleme, mult mai importante decât cele semnalate. Timpul trece, leafa merge!