În acest editorial, e vorba despre Eva. Nu e personaj politic sau mitologic, nu e artist, Eva e doar un... om. Un om care păşeşte în viaţă pe străzi halucinante, printre oameni cu măşti invizibile ce le permit să treacă cu vederea peste nedreptăţile atât de prezente.
 
Eva trăieşte într-un univers grozav, cu miros de mare şi zâmbet de copil. Însă universul ei este zgâlţâit de zgomotele lor. Ale cui? Ale celor care gândesc haotic, politic, financiar, ironic, ale celor care se gândesc doar la propriul interes.
 
Eva îşi face loc printre un munte de minciuni, un pic de adevăr şi multe, multe opinii. Cu fiecare eveniment important ce apare, lumea în care ea trăieşte se împarte în două, întotdeauna în două, într-un război al declaraţiilor care nu poate aduce decât daune. Variantele de salvare vehiculate, de obicei prea puţine la număr, scârţâie pe drumuri rătăcite. Şi ce mai scârţâie!...
 
Eva trăieşte într-o lume micșorată la produse frumos aranjate, branduite şi adorate de oameni. Oameni care cumpără cărţi, dar n-au fost niciodată într-o bibliotecă, oameni care militează pentru curăţenie, dar aruncă restul de ţigară cu un gest devenit parcă obişnuinţă, oameni care îşi iau haine noi cu toate că şifonierele lor sunt pline de îmbrăcăminte.
 
Urmează o perioadă în care liceenii şi studenţii se îndreaptă spre viitorul lor de adulţi independenţi. În timp ce ei sunt preocupaţi de banchete şi pozele pe care urmează să le posteze pe Facebook, Eva ar vrea să îi facă să înţeleagă că nimeni nu le poate lua valoarea dacă ea este reală. Ar vrea să le spună că în lupta cu viaţa trebuie să fii puternic. Să le spună că au nevoie de valori, de curaj, de verticalitate şi de sinceritate.
 
Însă Eva tace şi merge de-a lungul străzii.