Preoţii vor în Constituţie. Oare de ce?

Se plimbă cu maşini de lux, au vile impunătoare şi  apartamente fără număr, bani în conturi, afaceri prospere şi enoriaşi care îi venerează. Sunt slujitorii Domnului, care în ultimul timp fac ce fac şi calcă cu stângul. O fi prea mari isptitele necuratului sau trufia şi lăcomia îi determină pe muţi dintre ei să nu mai respecte legile preoţeşti?

Acum, mai nou, popii din Mitropolia Moldovei vor ca Dumnezeu să fie trecut în Constituţie, iar orele de religie să devină obligatorii! Păi cum vine asta? Ce treabă are Constituţia cu Divinitatea? Oare un copil ateu trebuie obligat să participe la orele de religie? Sau un altul, care nu este ortodox? Cum explică însă preoţii comportamentul neadecvat al unor colegi de breaslă? Unii implicaţi în scandaluri sexuale, unii prinşi cu droguri, iar alţii – care înjură ca la uşa cortului, atunci când nu le convine ceva. Spre exemplu, la Constanţa, începutul anului a fost tumultos pentru Arhiepiscopia Tomisului. Un preot constănţean s-a îmbătat şi a provocat un accident rutier, altul a fost acuzat de părinţi că le înjură copiii la orele de religie. Cel de-al treilea (care a fost care slujea la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa) a fost trimis în  judecată, la Vaslui, pentru iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. În judecată a fost trimis şi un al patrulea slujitor al domnului, fost preot paroh al Parohiei Baia I, fiind acuzat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată. Lista continuă cu al cincilea preot constănţean de la Biserica Sfântul Mina, care fost acuzat de reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului că a înstrăinat bunurile sacre ale parohiei, clădirea bisericii şi oficiul parohial, şi a intabulat dreptul de proprietate al acestor imobile în favoarea Asociaţiei Sfântul Mina, nicidecum a Bisericii Ortodoxe Române. Tot în februarie, am aflat că Arhiepiscopia Tomisului şi-a făcut o societatea care are drept obiect de activitatea „comercializarea alimentelor, tutunului şi a băuturilor alcoolice”. Oare cei care au ales drumul duhovnici nu ar trebuie să fie un exemplu demn de  urmat pentru restul cetăţenilor? Oare preoţii nu trebuie să ne călăuzească paşi? Să ne îndrume? Să ne susţină cu un sfat sau o încurajare? Oare faptele nedemne comise de slujitorii Domnului nu ne îndepărtează de religie?