Editorial România ratată! „Cum nu vii tu, Țepeş, doamne...“

Avem un premier, caz unicat în lumea civilizată, anchetat pentru fapte de corupţie. Unicat, pentru că nu şi-a anunţat demisia imediat după ce opinia publică a aflat că el, Victor Ponta, este urmărit penal. În urmă cu câteva luni, liderul PSD anunţa că îşi va prezenta IMEDIAT demisia din funcţia de prim-ministru dacă numele său va apărea vreodată într-un dosar al procurorilor DNA. Fost procuror şi avocat, Ponta şi-a pregătit pledoaria încă de la ieşirea de la DNA, când a spus, nonşalant şi cu zâmbetul pe buze, că este anchetat în dosarul de CORUPȚIE al lui Dan Șova, dar sublinia că pentru contracte semnate când exercita meseria de... avocat! Adică, başca, nu au treabă faptele cu funcţia de premier! Liderul PSD a convocat, ieri, de urgenţă, prietenii din coaliţia de guvernare ca să îi reconfirme sprijinul, iar azi, în Comitetul Executiv al PSD (mie îmi sună ca CPEx al FSN sau plenara PCR, dar ar putea fi doar o distorsionare auditivă - sic!), cu siguranţă, liderii din teritoriu îşi vor reafirma sprijinul pentru comandantul suprem... Introducerea mi se pare cam lungă, fiecare înţelege ce vrea şi, mai ales, ce poate!
 
Este cel mai nou model, însă unul care păstrează liniile devenite deja clasice în România post-decembristă, după care societatea se duce tot mai mult de râpă. Dinozaurii făceau ouă, din care ieşeau pui de dinozaur, maimuţa naşte pui de maimuţă, omul face bebeluşi, iar corupţia naşte corupţie. Până aici, totul mi se pare logic, dar mai trebuie amintit că somnul naţiunii naşte monştri, ceea ce s-a adeverit şi s-a verificat de-a lungul timpului.
 
Fiecare doarme aşa cum îşi aşterne, astfel că, personal, cred că românii îşi merită soarta, atât timp cât au instalat, în ultimii 25 de ani, la conducerea ţării, personaje dubioase şi obscure. Nu mai fac teoria Duminicii Orbului din 20 mai 1990, însă cripto-comuniştii care au furat Revoluţia din 1989 şi au transformat-o într-o lovitură de stat ruşinoasă au reuşit să îndobitocească omul simplu atât de repede, încât va fi nevoie de sacrificiul multor generaţii pentru ca efectele să dispară.
 
Scandalurile politice se ţin lanţ, adolescenţii se aruncă de pe blocuri sau se spânzură, politicienii sunt arestaţi pe bandă rulantă, oamenii de afaceri dau tunuri financiare şi fug din ţară! Nu toţi din fiecare categorie enumerată, dar destui! Este diagnosticul unei societăţi bolnave, măcinate de cancerul corupţiei la vârf. Suntem penultima ţară din UE în clasamentul venitului minim pe economie. Dar culmea, românul alege de fiecare dată aceiaşi emanaţi ai defunctului FSN, împrăştiaţi acum prin toate partidele politice, care bagă mâna adânc în bugetul de stat şi fură fără ruşine din banul public.
 
Generaţia de azi a ratat momentul aducerii României pe linia de plutire. Și a ratat simplu. Încerc să îmi imaginez cum ar reacţiona un neamţ, de exemplu, dacă Angela Merkel ar merge în campania electorală să arunce un pumn de asfalt într-un sat uitat de lume şi să inaugureze o cişmea în centrul comunei, aşa cum făcea anii trecuţi în judeţul Constanţa un celebru politician local. Sau să ia de pe plajă fetele cu aţa în fund şi să le ducă să voteze la referendum, aşa cum făcea prietenul celui amintit mai sus. De ce, în ţările civilizate, copiii de bani gata nu ascultă manele şi nu conduc bolizi de sute de cai putere şi zeci de mii de euro? Și, dacă chiar le conduc, nu pleacă cu ele din cluburi de noapte, beţi şi drogaţi, şi nu provoacă accidente în care mor oameni nevinovaţi sau chiar ei. Pentru că este efectul unei societăţi bolnave, conduse de oligarhi corupţi, care ştiu că puterea se menţine doar sărăcind şi îndobitocind omul simplu, care îi va vota de fiecare dată ca şi în Duminica Orbului, amintită mai devreme...
 
La final, versurile lui Eminescu, versuri care m-au fascinat literar dintotdeauna şi care mi se par foarte actuale. Poate ar fi şi antidotul pentru mizeria morală în care se zbate clasa politică a României contemporane...
 
„Cum nu vii tu, Ţepeş, doamne, ca, punând mâna pe ei, 
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, 
Şi în două temniţi large, cu de-a sila să-i aduni, 

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!“