Un elicopter s-a prăbuşit. Trei victime Zece ani de la tragedia din apropierea cimitirului musulman de la Castelu (galerie foto)

Astăzi se împlineşte un deceniu de când au fost înmormântaţi cei trei membri ai echipajului elicopterului militar IAR 330 H Puma, aparţinând Bazei Aeriene 57 Mihail Kogălniceanu, prăbuşit în apropiere de Castelu. În urma accidentului şi-au pierdut viaţa piloţii Ionel Ţârcă şi Ion Dinicu, iar mecanicul de bord, maistrul militar Şerban Tiberiu, care a fost grav rănit, a murit câteva ore mai târziu în secţia de Terapie Intensivă din cadrul Spitalului Municipal Medgidia.
Elicopterul era folosit de militarii de la Kogălniceanu pentru antrenamente de rutină, iar în momentul accidentului chiar se afla într-un zbor de verificare, acesta venind de la Bucureşti, unde tocmai suferise o serie de reparaţii.
Aparatul s-a prăbuşit în apropiere de cimitirul musulman din comuna Castelu, aflat la numai trei kilometri de localitate.

Din cine era alcătuit echipajul

Pilotul elicopterului, căpitanul comandor Ionel Ţârcă, absolvise Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu" din Buzău în anul 1982. Din anul 2001, îndeplinea funcţia de comandant de escadrilă de elicoptere, în cadrul Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu. Avea la activ aproximativ 1.900 de ore de zbor şi deţinea titlul de pilot clasa I. Avea 44 de ani, era căsătorit şi avea doua fiice, în vârstă de 11, respectiv 15 ani.
Copilotul, căpitanul Ion Dinicu, avea 33 de ani, era căsătorit şi avea un fiu de patru ani. Absolvise Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu" în 1991 şi avea 700 de ore de zbor.
Mecanicul de bord, maistrul militar clasa a II-a Şerban Tiberiu, avea 33 de ani şi era căsătorit, fără copii. Absolvise Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri de Aviaţie din Mediaş în anul 1991 şi avea 880 de ore de zbor.
Elicopterul era fabricat în anul 1992, efectuase aproximativ 1.400 de ore de zbor şi nu fusese implicat în niciun fel de evenimente până la momentul accidentului.

Ciobanu Şoimu, singurul martor

Memet Osman, unul dintre ciobanii satului, se afla la numai câteva sute de metri de locul unde s-a prăbuşit elicopterul, dar primele semne că aparatul de zbor ar avea probleme au început când acesta plana chiar deasupra lui. „Elicopterul zbura foarte jos şi, la un moment dat, s-au auzit nişte zgomote, cred eu, la motor", spunea atunci Osman, poreclit şi Şoimul. Probabil din cauza defecţiunilor apărute la motor, aparatul de zbor a avut câteva căderi şi ridicări bruşte, martorul chiar mirându-se cum de nu a atins reţeaua de alimentare cu energie electrică.
„După ce a trecut de mine, nu s-a mai auzit niciun fel de zgomot, dar după aceea, foarte puţină vreme, zgomotul s-a auzit din nou şi foarte puternic, ca şi cum elicopterul ar fi venit înapoi", a mai spus atunci localnicul. În aceeaşi clipă s-a auzit un zgomot ca şi cum aparatul s-ar fi prăbuşit. Şoimul, cu un alt localnic, aflat şi el întâmplător acolo, au fugit până unde căzuse elicopterul. „De la distanţă am văzut un morman de fiare şi, când ne-am apropiat, i-am văzut pe cei trei piloţi prinşi printre ele", spunea ciobanul. Ca un făcut, tocmai atunci a început să sune telefonul celui care se afla în spate, în cabină. „Nu ştiu să-l folosesc, dar am apăsat din întâmplare pe unul dintre butoane şi l-am auzit vorbind pe cel care sunase. I-am spus acestuia ca elicopterul este prăbuşit şi că doi dintre oameni sunt morţi", a mai spus Memet.