Condamnată în România pentru că l-a criticat pe Radu Mazăre, victorie la CEDO Ce-i transmite Feri Predescu fostului primar al Constanţei

În cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro, acordat în exclusivitate cotidianului ZIUA de Constanţa, jurnalista Feri Predescu, condamnată în România pentru că l-a criticat pe primarul Radu Mazăre, a povestit cum a câştigat la CEDO, după un proces care a durat aproape zece ani. De asemenea, jurnalista constănţeană Feri Predescu a mai dezvăluit prin ce a trecut să ajungă aici, la ce a fost nevoită să renunţe şi ce a motivat-o să meargă mai departe în ciuda presiunilor.
 
Doamna Feri Predescu, mulţi oameni ştiu povestea dumneavoastră încă de când a anunţat fostul primar, Radu Ştefan Mazăre, că vă va acţiona în instanţă. Ne puteţi spune totuşi, pe scurt, pentru ce v-a dat în judecată şi ce sumă v-a solicitat?
 
M-a dat în judecată primarul de la acea vreme, Radu Mazăre, în august 2006, în urma unei emisiuni la Realitatea TV. M-a acţionat în instanţă pentru că i-aş fi adus edilului Mazăre prejudicii de imagine şi mi-a cerut în instanţă plata unor daune în valoare de 200.000 de lei şi scuze publice în două ziare (unul local, celălalt naţional), în caz contrar eram executată silit şi obligată la plata unor daune de întârziere de 100 de lei/zi. Emisiunea în care Radu Mazăre a participat alături de Nicuşor Constantinescu, fostul şef al CJC, fiind în direct de la Mamaia, iar eu prin telefon, a fost realizată în urma unui scandal în timpul căruia mai multe persoane certate cu legea, înarmate cu bâte şi topoare, au distrus uşa hotelului Flora, căutând un rival. Ceea ce l-a deranjat pe Mazăre a fost afirmaţia mea conform căreia oraşul Constanţa este împărţit între oamenii lui Mazăre cei care sunt împotriva lui Mazăre. Asta în condiţiile în care, fiind în direct, şi-a putut exprima punctul de vedere, negând spusele mele. Mai mult, în faţa naţiunii, m-a făcut nebună la cap şi bună de dus la balamuc.
 
Judecătoria Constanţa a respins categoric acţiunea primarului la vremea respectivă în funcţie. Cum se face că celelalte două instanţe de la noi, Tribunalul şi Curtea de Apel, nu numai că au admis-o, dar v-au obligat şi la plata unor daune însemnate? Cum au motivat judecătorii noua abordare şi cum au stabilit valoarea prejudiciului?
 
În noiembrie 2007, Judecătoria Constanţa mi-a dat câştig de cauză. Instanţa a respins sesizarea lui Mazăre, ca nefondată. Tot în noiembrie am primit şi decizia instanţei prin care eram informată că am câştigat. Fostul primar Mazăre a atacat decizia Judecătoriei Constanţa la Tribunalul Constanţa, instanţă care, în luna iunie 2008, a întors la 180 de grade decizia Judecătoriei Constanţa, dându-i satisfacţie fostului primar Radu Mazăre. Surprinzător este că motivarea a venit după aproape trei luni, în toamna lui 2008. În loc de 200.000 de lei, cât a cerut Mazăre, Tribunalul Constanţa a decis 50.000 de lei daune morale şi 7.197 de lei cheltuieli de judecată. Instanţa a motivat că această sumă este de natură să asigure o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de către reclamant. Evident, şi scuzele publice.
 
Ne puteţi spune ce a însemnat pentru dumneavoastră şi pentru familia dumneavoastră plata unei asemenea sume? Cum aţi resimţit-o?
 
Bineînţeles că decizia Tribunalului nu a picat bine. Nu dispuneam de banii respectivi, nici în visele mele. Familia, care m-a susţinut cu înverşunare, a decis să facem un împrumut la bancă. Nu o să uit că o bancă la care am apelat a refuzat împrumutul, ba chiar directorul mi-a închis repede telefonul. Am găsit o altă bancă şi în acest fel am încheiat un contract de împrumut pe o perioadă de zece ani. Recunosc că, imediat după ce şi Curtea de Apel Constanţa a respins recursul meu, am fost copleşită de susţinerea colegilor din presă. S-a făcut o petiţie online. S-au strâns bani. Şocant pentru mine a fost că cei care mă susţineau erau ziariştii din presa naţională. Din presa locală, ZIUA de Constanţa a fost singura gazetă care m-a sprijinit în scenă deschisă, realizând chiar o campanie îndelungată pentru mine şi pentru libertatea de exprimare, într-o zonă în care, din punct de vedere jurnalistic, predomina teroarea.
 
Dacă îmi amintesc corect, prima decizie defavorabilă dumneavoastră şi favorabilă primarului, cea a Tribunalului, a sosit în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din 2008, în care Radu Ştefan Mazăre îşi depusese deja candidatura pentru un nou mandat. Credeţi că, poate, contextul politic a avut vreo legătură cu decizia instanţei?

 
Este posibil! Oricum, fostul primar ieşea pe toate posturile şi se lăuda că va câştiga fluierând alegerile locale. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dominaţia a continuat.
 
După ce aţi câştigat la Judecătorie, credeaţi că veţi pierde la următoarele instanţe?
 
Nici vorbă! Dar iată că instanţele superioare s-au „sucit“, ca să folosesc un termen uzitat de fostul primar Radu Mazăre.
 
Ce aţi făcut după ce sentinţa a devenit irevocabilă? Aţi achitat suma respectivă?
 

Aşa cum am arătat şi mai sus, cu banii împrumutaţi de la bancă şi cu cei de la colegii din presă, m-am dus la banca indicată de Radu Mazăre. Am plătit, iar factura i-am trimis-o, pentru că solicitase expres printr-o scrisoare să-i remit banii. Şi aşa am procedat, însă imediat, ajutată de organizaţia APADOR-CH, am contestat decizia instanţelor constănţene la CEDO. Era la începutul anului 2009.
 
Ce atitudine a avut primarul încă în funcţie faţă de dvs. după ce s-a încheiat procesul în ţară? 
 
Imediat după ce a primit banii, Radu Mazăre a organizat o conferinţă de presă. A adus patru familii care aveau copii bolnavi şi în faţa camerelor de luat vederi a împărţit banii, cash. Vă daţi seama ce am simţit eu atunci, pentru că m-am dus special la conferinţa de presă, când am văzut ulterior materialele din presa aservită, unde răspunsul meu a fost trunchiat. A rămas doar „am plătit suma necesară, pentru că aşa au hotărât instanţele“, tăindu-se continuarea, în care am avertizat că mă voi lupta cu el până în pânzele albe, căutându-mi dreptatea la CEDO.
 
V-aţi simţit vreodată marginalizată sau vulnerabilă altor atacuri din sfera politică, şi nu numai, după ce aţi pierdut procesul la noi? V-au ameninţat şi alţii cu procese pentru a vă reduce la tăcere? 
 
Sigur! Dar, la fel ca în dosarul cu Mazăre, le-am transmis că, dacă mă dau în judecată şi pierd, voi mai face încă zece împrumuturi de la bancă şi îmi voi vedea de meserie. Ceea ce îi deranja pe cei care îmi purtau sâmbetele era, culmea, faptul că la Constanţa, în acea vreme, aveam curaj să spun adevărul. Îmi aduc aminte că i-am spus viceprimarului Gabi Stan că la Primăria Constanţa se fură cu acte. A doua zi, la o întâlnire în Mamaia cu presa, Radu Mazăre se distra de mama focului întrebându-mă: „Cum fur eu, Feri?“ Şi când îi dădeam acelaşi răspuns, râdea încântat.
 
CEDO a constatat că în dialogul meu din emisiunea televizată relatările mele nu au avut un caracter singular. S-au bazat pe anchetele jurnalistice anterioare, care deveniseră de notorietate publică. Încă un amănunt, înainte de emisiune m-am consultat, pe subiect, cu şeful de la Criminalistică, în acea vreme. Apoi, la instanţă nu a mai vrut să vină ca martor, probabil de frica infractorilor care, conform unor poliţişti, „cotizau“ la el. Am apelat în timpul procesului şi la cei care au provocat scandalul de la hotelul Flora, despre care afirmasem că din cauza lor oraşul este împărţit în două. Şi-au cerut scuze, dar mi-au spus că nu pot veni la instanţă, că le-aş afecta relaţiile cu administraţia locală şi că le-aş pune în pericol afacerile.
 
Cât au durat procedura şi procesul în sine la CEDO? Vă aşteptaţi să câştigaţi?
 
Procedura de sesizare la CEDO a fost rapidă, pentru că m-a ajutat APADOR-CH, prin Diana Hătneanu, fără niciun fel de pretenţii financiare. Procesul a durat aproape opt ani, timp în care am avut răbdare, sigură că într-o bună zi voi câştiga.
 
În tot acest timp, de când aţi pierdut în ţară şi până v-a dat CEDO dreptate, aţi fost tentată vreodată să renunţaţi la luptă, să lăsaţi lucrurile aşa? Ce v-a împins să mergeţi totuşi mai departe? Cine v-a fost alături? 
 
La luptă nu renunţ niciodată! Cine mă cunoaşte ştie cât de căpoasă sunt. Mi-au fost alături în primul rând familia, prietenii şi colegii din presa centrală, iar vouă, jurnaliştii de la ZIUA de Constanţa, vă voi fi întotdeauna prietenă. Ştiu că aţi avut de tras din cauza mea, dar v-aţi continuat campania în sprijinul meu şi al libertăţii de exprimare, la Constanţa. Nu vreau să-mi aduc aminte de bătrânii care stăteau pe frig şi arşiţă la pomana alimentară şi se luau de mine spunând că sunt duşmanca lui Mazăre.
 
Dacă ar fi să îi transmiteţi acum un mesaj fostului primar, care ar fi acela?
 
I-aş spune că, în ciuda încercărilor de a-mi închide gura, nu a reuşit. Decizia CEDO demonstrează că am avut dreptate, recunoscându-mi corectitudinea profesională. Că el a fost susţinut de unii reprezentanţi ai instanţelor locale care au decis că am încălcat Codul deontologic al jurnaliştilor şi că am prezentat publicului o ştire de presă, şi nu o opinie. Ce să vă spun, îmi e milă de el. E îngropat în dosare de corupţie. Spunea de fiecare dată că există un Dumnezeu, acolo sus, care vede. Dumnezeu a văzut.