Mihai Daraban, preşedintele CCIR „Obţinerea independenţei energetice este importantă pentru a nu mai sta la mâna mentalităţii feudale de la Kremlin“

În ce măsură a fost afectată piaţa energiei eoliene de înjumătăţirea schemei de sprijin cu certificate verzi acordate de statul român investitorilor? Ce înseamnă decizia CCR privind neconstituţionalitatea legii prin care, în 2008, municipalitatea constănţeană a preluat în administrare un pachet de 20% din acţiunile Portului Constanţa? Cum se prefigurează evoluţia mediului de afaceri din Constanţa? Cum se vor finaliza negocierile cu firma China General Nuclear Power Holding Corp pentru construirea reactoarelor nucleare 3 şi 4 de la Cernavodă? Am discutat despre aceste probleme în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa de Mihai Daraban, preşedintele CCIR.

 Sunteţi, din luna iunie a acestui an, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Câte dintre obiectivele pe care vi le-aţi propus s-au concretizat?

În primul rând, am reuşit să refac toate relaţiile inter-instituţionale ale Camerei de Comerţ a României cu decidentul politic, am semnat protocoalele de colaborare cu Ministerul de Externe, Ministerul Economiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Fondurilor Europene, Fondul de Mediu şi alte instituţii de care Camera de Comerţ şi implicit mediul de afaceri au nevoie.

Nu mai puţin important, am rezolvat problemele organizatorice şi patrimoniale ale instituţiei, precum şi pe cele ale Romexpo SA unde, după cum se ştie, Camera de Comerţ a României e acţionarul majoritar.

Aţi reuşit să refaceţi imaginea CCIR? Cât de credibilă este acum instituţia pe care o conduceţi?

Refacerea unei imagini care a fost stricată în ultimii şase, şapte ani nu poate fi realizată brusc. Şi când spun brusc, mă refer la cele aproape cinci luni de mandat care s-au scurs până acum din mandatul meu. Dar se lucrează asiduu la acest aspect şi cred că, prin apariţiile publice pe care le-am avut în aceste cinci luni, am reuşit să refacem într-o mare măsură măcar conceptul că suntem pe drumul cel bun.
Eu zic că este ceea ce trebuie să fie o cameră de comerţ şi un sistem cameral pentru că, una peste alta, acest brand există peste tot în lumea aceasta şi vă pot spune că există în jur de 40.000 de camere de comerţ la nivel planetar, din care 12.000 sunt membre ale Congresului Mondial al Camerelor de Comerţ.
Este, cred, singurul brand al mediului de afaceri care îşi regăseşte titulatura peste tot.

În ce măsură a fost afectată piaţa energiei eoliene de înjumătăţirea schemei de sprijin cu certificate verzi acordate de statul român investitorilor?

Eu cred că, atunci când s-a plecat la drum, s-a plecat destul de abrupt, pe o schemă care, la vremea respectivă, a creat un El Dorado al energiei verzi în România. Se ajunsese la aberaţia în care subvenţia pe megawatt oră pentru energia verde era mai mare decât preţul megawattului pe piaţă.

Conform obiceiului românesc, noi reinventăm întotdeauna roata. E un obicei care ne-a caracterizat în ultimii 25 de ani. În loc să luăm un model care funcţionează de ani de zile în Europa de Vest şi, dacă stau bine să mă gândesc, nu există vreo ţară în Europa de Vest care să nu aibă capacitate de producere a energiei verzi, noi am decis, în spirit mioritic, să aplicăm propria schemă de subvenţionare a energiei verzi. Eu cred că această industrie îşi va regăsi locul pe piaţă fără nicio problemă, dar în condiţiile în care investitorul să îşi recupereze investiţia într-o limită rezonabilă de timp, la fel ca în cazul oricărei alte investiţii, în orice alt domeniu de activitate.

Credeţi că, după această înjumătăţire, Dobrogea mai este atractivă pentru investitorii din zona energiei regenerabile?

Este atractivă, pentru că forţa vântului şi condiţiile climaterice sunt aceleaşi, indiferent de schema de subvenţionare.

Este independenţa energetică a României un obiectiv realist?

Este. Este, pentru că ceea ce a făcut Rusia în acest an ne împinge nu numai pe noi, dar pe întreaga Uniune Europeană la asumarea unor decizii fundamentale vizavi de independenţa energetică atât a României, cât şi a întregii Uniuni Europene. Rusia a dovedit şi pe timp de pace că se joacă cu acest instrument al livrării gazelor şi faptul că această ţară (n.r. Rusia) se leagă exclusiv de aceste două componente, gaz şi petrol, în a-şi construi produsul intern brut, a făcut ca preţul gazului în Europa să atingă cote uriaşe, care duceau, duc şi vor duce la o dezindustrializare a Europei întregi, implicit a României.

Nu poţi să produci un produs bazat pe 400 de dolari mia de metri cubi de gaz şi să concurezi pe piaţa mondială cu acelaşi produs, dar creat în America, de exemplu, unde preţul e de 75 de dolari mia de metri cubi la gaz.

Eu, în locul ruşilor, m-aş gândi cum să-mi dezvolt economia din propria ţară şi să încerc să ies pe piaţa mondială cu produse cu valoare adăugată mare şi să nu mai fiu atât de dependent de vândut gaz şi petrol şi bine a zis senatorul John McCain, când a afirmat că Rusia e o mare staţie de benzină. Uitaţi-vă la Japonia, care nu vinde nici gaz, nici petrol, pentru că nu le are, dar care are PIB-ul de trei ori mai mare decât cel al Rusiei.

Obţinerea independenţei energetice este importantă pentru a nu mai sta la mâna mentalităţii feudale de la Kremlin.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, în toamna acestui an, că este optimist că România va reuşi, în jurul anilor 2019 - 2020, să acopere atât nevoile sale de gaze, cât şi pe cele ale Moldovei. Ce şanse sunt ca acest scenariu să se concretizeze?

Există o şansă majoră. Dacă se confirmă rezervele din Marea Neagră, dacă se confirmă rezervele de gaz de şist la cifrele vehiculate, dacă se măreşte capacitatea de producţie a energiei electrice şi implicit a rutelor de distribuţie şi de export, atunci n-avem de ce să nu fim independenţi energetic în 2019 şi să mai şi exportăm şi să întreţinem şi Republica Moldova.

Guvernul se află în proces de negociere cu firma China General Nuclear Power Holding Corp pentru construirea a două noi reactoare la Cernavodă. Credeţi că negocierea are şanse să se concretizeze?

Nu ştiu foarte multe detalii despre această negociere. Ceea ce ştiu este că ar trebui umblat la regularizarea malurilor Dunării, astfel încât să fie rezolvată întâi problema de răcire a reactoarelor 1, 2, 3 şi 4.

Cum a rămas cu problema exploatării gazelor de şist din România? Sunteţi unul dintre susţinătorii acestui proiect. Credeţi că ar trebui să se ţină cont de poziţia organizaţiilor ecologiste în acest caz?

Eu zic că organizaţiile ecologiste ar trebui să umble prin pădurile ţării, dacă mai sunt, şi să facă proteste în acest sens. Că n-am văzut în 25 de ani nicio organizaţie ecologistă care să plângă pe buştenii din Portul Constanţa sau pe copacii doborâţi prin pădurile ţării. Dar se pare că pentru dânşii şi pentru finanţatorii lor tăierea pădurilor nu reprezintă un obiectiv. Sau, mai bine spus, tăierea pădurilor lasă indiferentă Rusia.

Vă aşteptaţi la decizia Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea legii prin care, în 2008, municipalitatea constănţeană a preluat în administrare un pachet de 20% din acţiunile Portului Constanţa? Credeţi că administraţia Mazăre are şanse să recupereze pachetul de acţiuni pe care l-a pierdut?

Este de salutat decizia Curţii Constituţionale. Aici, în acest caz, lucrurile sunt fără echivoc. Administraţia Portului Constanţa, pentru că de ea vorbim, vorbim de Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, trebuie să rămână sub controlul statului, să se ocupe de întreţinerea infrastructurii existente, să aducă portul la adâncimile din proiect, să facă astfel încât tarifele să fie atractive pentru traficul internaţional de mărfuri şi, eventual, APC-ul să facă un profit de un euro, să-şi acopere cheltuielile de funcţionare şi să dispară noţiunea de profituri uriaşe pe care să le împartă cu alţi acţionari. Cred că asta este menirea de funcţionare a Administraţiei Portului Constanţa.

Ce înseamnă, pentru mediul de afaceri, lipsa de predictibilitate din domeniul fiscal?

Cred că întrebarea are şi răspunsul. Este problema majoră cu care ne confruntăm şi, din păcate, Ministerul de Finanţe nu se numără printre prietenii mediului de afaceri. Este o problemă care durează de la revoluţie încoace, iar predictibilitatea fiscală este unul dintre dezideratele oricărui investitor, atât român, cât şi străin. Şi totul pleacă de la faptul că - fiindcă tot vorbim de roată deja inventată -, la vremea când puteam să ne alegem un model care funcţionează în Occident de zeci de ani, am ales noi să reinventăm roata. Rezultatele se văd.

Cum se prefigurează evoluţia mediului de afaceri din Constanţa?

Ieri am avut Topul judeţean al firmelor, unde vă pot spune pro memoria că avem 27.825 de societăţi care au depus bilanţul la organele fiscale anul acesta, pentru exerciţiul financiar 2013. Vă mai pot spune că a crescut numărul trofeelor de excelenţă la 33 pentru firmele care s-au clasat pe primul loc în ultimii cinci ani consecutiv. Ce înseamnă acest lucru? Avem aceiaşi jucători economici de ani de zile. Deja aş putea să pun pariu cine anume câştigă la anul. Vor fi aceiaşi. Mai vreau să mai spun că cifra de 27.000 de societăţi care depun bilanţul e cam aceeaşi de ani buni. Din păcate, avem o problemă şi la nivel naţional vizavi de capitalul autohton. Tocmai că se împlinesc 25 de ani de la revoluţie în curând, mă întreb ce au făcut guvernanţii de am reuşit să avem doar 412 societăţi private cu capital integral românesc şi care au o cifră de afaceri de peste 20 de milioane de euro pe an. Şi vorbim aici la nivel naţional.

Ce aşteaptă mediul de afaceri din România de la noul preşedinte al României?

Eu, în primul rând, aş fi foarte realist vizavi de prerogativele preşedintelui României. Din punctul meu de vedere, cele mai importante lucruri ale noului preşedinte şi în linie cu prerogativele pe care le are este să creeze României un climat internaţional favorabil investiţiilor, atât româneşti în străinătate, cât şi străine în România, să nu uite nicio secundă de cele trei mari realizări ale României şi anume apartenenţa la NATO, la Uniunea Europeană şi parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii. Cu respectarea acestor trei realizări, preşedintele trebuie să pună capul pe pernă seara şi cu ele trebuie să se trezească dimineaţa, cu ele trebuie să fie în gând pe parcursul zilei.