Nadina Pană, Asociaţia Tineretului ONU din România „La sfârşitul lui 2014, UNICEF România estima că 170.000 de tineri abandonează sistemul preuniversitar“

Asociaţia Tineretul ONU din România este o organizaţie non-guvernamentală ale cărei obiective constau în promovarea şi încurajarea valorilor şi activităţilor ONU în rândul tinerilor români şi al societăţii româneşti. Înfiinţată şi condusă de tineri, Asociaţia Tineretul ONU din România organizează constant dezbateri, conferinţe, diverse workshop-uri pe teme de interes naţional şi internaţional, care suscită uneori discuţii aprinse.

Ce îşi propune Asociaţia Tineretul ONU din România - Filiala Constanţa? Ce vrea să schimbe? Care sunt criteriile de selecţie atunci când este vorba despre membrii săi? Dar cele mai penetrante subiecte în comunitatea din Constanţa?
Am discutat despre aceste aspecte cu Nadina Pană şi Robert Greavu, liderii Filialei Constanţa a Asociaţiei Tineretul ONU din România, în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.

Ce statut şi ce scop are Asociaţia Tineretul ONU din România?

Robert Greavu: Asociaţia Tineretul ONU din România este o asociaţie non-guvernamentală, făcută de tineri şi pentru tineri, care are ca scop promovarea şi încurajarea valorilor şi activităţilor ONU în rândul tinerilor români, al societăţii româneşti şi al comunităţii internaţionale. În acest sens, noi organizăm conferinţe, seminarii şi training-uri pe teme sociale, economice, umanitare, de dezvoltare şi de securitate internaţională. La nivel naţional, cel mai mare proiect al asociaţiei este o conferinţă anuală de simulare a Comitetelor ONU, ce poartă numele de Bucharest International Student Model United Nations. Aici, elevii şi studenţii din toată lumea au ocazia de a juca rolul unui diplomat, de a reprezenta interesele unui anumit stat şi de a lucra la adoptarea unei rezoluţii. Întocmai ca la ONU.

Ce valori promovează această organizaţie?

Nadina Pană: Asociaţia noastră promovează, aşa cum spunea şi colegul meu mai devreme, aceleaşi valori regăsite în Carta ONU, şi anume menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor de prietenie între state, respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale, promovarea multiculturalismului şi a toleranţei faţă de rasă, gen, orientare religioasă şi sexuală, cooperarea pentru rezolvarea diferendelor de ordin economic, social, cultural sau politic.

Ce anume v-a determinat să vă implicaţi în Asociaţia Tineretul ONU din România?

Robert Greavu: Fiind student la Drept şi, respectiv la Ştiinţe Politice, am vrut să mă implic şi să fac voluntariat într-un domeniu care îmbină deopotrivă ambele specializări. Dar asta nu înseamnă că nu avem membri la fel de pasionaţi de voluntariat şi din alte domenii de studiu. În primul rând, motivaţia mea pentru a face voluntariat a venit din dorinţa de a schimba cumva, chiar şi în cel mai mic procent, mentalităţile şi preconcepţiile oamenilor cu privire la anumite probleme cu care se confruntă societatea contemporană. Nu în ultimul rând, de când activitatea de voluntariat se consideră experienţă profesională, aceasta poate constitui o motivaţie pertinentă pentru studenţi, putând contribui la obţinerea unui job în domeniu.
Nadina Pană: În principal, natura specializării pe care o urmez, şi anume Relaţii Internaţionale, m-a determinat să ader la această asociaţie. Faptul că prin voluntariat putem promova valorile unor organisme internaţionale este cu atât mai îmbucurător cu cât importanţa acestora pe plan global este foarte importantă.

Când aţi pus bazele Filialei Constanţa a Asociaţiei Tineretul ONU din România şi câţi membri aveţi până la momentul actual?

Nadina Pană: Asociaţia şi-a început activitatea în noiembrie 2012, prin efortul colectiv a numai trei persoane, urmând ca, din 2013, să adere încă cinci persoane. În acelaşi an, am reuşit să încheiem un protocol de colaborare cu Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Ovidius“, care a devenit un real sprijin pentru desfăşurarea evenimentelor noastre, mai ales prin faptul că ne-a pus la dispoziţie o sală, care a şi devenit sediul nostru. Ca urmare a acestor evenimente, am ajuns ca, la începutul acestui an, să fim 38. Cu toate acestea, nu ne oprim aici, în momentul de faţă aflându-ne într-un nou proces de recrutare.

Care sunt criteriile pe care le aplicaţi atunci când selectaţi noi membri?

Robert Greavu: Deşi unii ar crede că suntem o organizaţie pretenţioasă, din cauza faptului că unele conferinţe sau simulări ale Comitetelor ONU se desfăşoară în limba engleză, lucrurile nu stau chiar aşa. Un elev sau un student care vrea să ni se alăture are la dispoziţie două perioade de recrutări în care poate face acest lucru: una în luna martie, iar alta în luna octombrie. Acesta trebuie să aibă cunoştinţe minime despre activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi interes pentru dezvoltarea societăţii. Pe noi ne interesează mai mult entuziasmul şi dorinţa de a realiza un scop comun în cadrul asociaţiei, şi nu CV-urile pompoase.

Aţi organizat, la un moment dat, un eveniment referitor la abandonul şcolar. Cum arată situaţia în judeţul Constanţa şi ce soluţii aţi identificat pentru diminuarea acestui fenomen?

Nadina Pană: Abandonul şcolar reprezintă una dintre cele mai grave probleme sociale ale ţării noastre, afectând mai ales orfanii, copiii din familiile cu o situaţie materială precară sau pe cei cu dizabilităţi. La sfârşitul anului 2014, UNICEF România estima că un număr de 170.000 de tineri abandonează sistemul preuniversitar, aceste cifre reprezentând 19% din populaţia persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani. Deşi judeţul Constanţa nu se află în regiunea cea mai grav afectată de acest fenomen, şi anume regiunea de nord-est a ţării, suferă de deficienţe la acest capitol. Diferenţele de percepţie asupra educaţiei şi a abandonului şcolar sunt distincte la nivelul comunei, comparativ cu cel al oraşului, pentru că la oraş automat există o altă dimensiune socială, oamenii au acces la informaţie şi la resursele societăţii.
Cu toate acestea, există abandon şcolar şi în zonele semi-urbane, pentru că acolo trăiesc familii cu un standard de viaţă extrem de scăzut. Cel mai competent organism din partea ONU care poate elabora soluţii pentru această problemă, UNICEF România, menţionează că, pentru un real progres, există necesitatea implementării unor politici educaţionale coerente şi a unor programe la nivel naţional, dublate de măsuri de susţinere, de continuare a studiilor, în cazul copiilor cu oportunităţi reduse, dar şi dezvoltarea învăţământului profesional. România şi-a asumat o ţintă ambiţioasă de reducere a acestui fenomen la 11,3% până în anul 2020, de la 17,4%, valoarea acestui indicator în 2012.

Asociaţia Tineretul ONU din România a avut în atenţia sa şi problema eliminării armelor nucleare. Câtă putere are însă o organizaţie non-guvernamentală într-o astfel de cauză, cu implicaţii la nivel internaţional?

Robert Greavu: Da, este adevărat. În luna noiembrie a anului trecut, am organizat împreună cu prietenii şi colegii noştri de la ICAN România, Anda Şerban şi Hrant Jaghinyan, o conferinţă despre dezarmarea nucleară. ICAN-ul este cea mai mare organizaţia non-guvernamentală din lume ce luptă pentru abolirea armelor nucleare. Am avut un public numeros şi interesat de problematica respectivă, cu multe întrebări şi comentarii pe această temă. Conferinţa s-a axat pe numărul foarte mare de focoase nucleare existente pe glob şi pericolul pe care acestea îl constituie pentru omenire. În legătură cu întrebarea dumneavoastră referitoare la puterea unui ONG într-o astfel de cauză, voi relata un lucru pe care l-au făcut colegii noştri la Viena, unde s-a desfăşurat o întâlnire a ambasadorilor privind dezarmarea nucleară. Ei au afişat un banner cu mesajul „Mulţumim pentru că vă pasă!“ în loc să organizeze proteste, iar când treceau ambasadorii, îi aplaudau şi le mulţumeau. Efectul acestui tip de abordare a fost faptul că majoritatea ambasadorilor s-au oprit uimiţi din drum şi au rămas chiar să vorbească şi să asculte argumentele voluntarilor ICAN.

Ce impact are, la nivel local, naţional, internaţional problema sărăciei?

Nadina Pană: Sărăcia reprezintă o problemă globală majoră. Cu toate eforturile de diminuare a fenomenului, acesta continuă să afecteze un număr considerabil de persoane în plan mondial. Statisticile prezintă un număr impresionant de oameni care nu pot beneficia de un minim de hrană, apă potabilă, condiţii sanitare sau electricitate. Importanţa problemei a fost confirmată şi de faptul că primul din cele opt obiective de dezvoltare ale mileniului stabilite până în 2015 era eradicarea sărăciei extreme şi a foamei. Astfel, agenda post 2015 cu privire la acest obiectiv îşi propune să deruleze aceleaşi campanii prin mecanisme având la bază siguranţa alimentară, dezvoltarea durabilă şi incluziunea socială, prin crearea de locuri de muncă. Referitor la România, este limpede că sărăcia reprezintă una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă, iar standardele minime de incluziune socială ale Uniunii Europene nu par a fi rapid îndeplinite. Chiar şi aşa, la nivel naţional, proiectul strategiei privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei îşi propune ca până în 2020 să reducă numărul total al persoanelor defavorizate cu 580.000.

Un alt subiect extrem de delicat pe care l-aţi abordat a fost legat de „Impactul Statului Islamic în societatea occidentală“. Ce feed-back aţi avut, la Constanţa, pe această temă? Credeţi că Statul Islamic reprezintă o ameninţare mondială?

Într-adevăr, în decembrie 2014, am organizat o conferinţă pe această temă, ce a constat atât într-o analiză complexă făcută de membrii asociaţiei asupra Statului Islamic, cât şi într-o prelegere ţinută de domnul doctorand Metin Omer, specialist în Orientul Mijlociu. Feed-back-ul a fost peste aşteptări, publicul sugerându-ne mai multe proiecte pe tema securităţii internaţionale. Am fost întrebaţi de către public cum poate până la urmă să ne afecteze Statul Islamic. Din păcate, răspunsul a venit o lună mai târziu, prin evenimentele tragice de la Paris, de la Charlie Hebdo, arătându-ne faptul că nimeni nu este în siguranţă deplină în faţa unei organizaţii teroriste care nu mai este cea clasică, aşa cum a fost ea cunoscută până acum, ci una care îşi doreşte să ia o formă statală. Aşadar, cu certitudine putem vorbi despre Statul Islamic ca fiind o adevărată ameninţare mondială.

Care sunt proiectele pe care intenţionaţi să le derulaţi în viitorul apropiat?

Nadina Pană: În viitorul apropiat, avem în vedere o campanie de plantare de copaci, intitulată „Plant your future“, organizarea unui concurs de eseuri pe tema menţinerii păcii şi a misiunilor ONU în lume, un minimum local, dar şi câteva conferinţe academice pe teme de interes internaţional.