Preotul Eugen Tănăsescu „Tentativa de limitare a Religiei în şcoli este o manipulare stalinistă“

Proiectul de lege care prevede înlocuirea Religiei cu un opţional de Etică şi cultură civică a trecut tacit de Camera Deputaţilor şi aşteaptă acum votul final din Senat. Dacă proiectul devine lege, studierea Religiei în şcoli nu va mai fi obligatorie. Deputatul de Constanţa Remus Cernea, iniţiatorul acestui proiect, susţine că disciplina pe care o propune în locul Religiei ar trebui să cultive spiritul critic, raţiunea şi empatia elevilor. Ce va însemna însă pentru învăţământul românesc înlocuirea Religiei cu o altă materie? Ce va însemna această schimbare pentru societatea românească în contextul în care subiectul dă naştere invariabil unor majore divergenţe de opinie şi unor tensiuni puternice atât în rândul profesorilor şi al elevilor, cât şi în rândul preoţilor, al intelectualilor şi al politicienilor?
Am discutat despre aceste aspecte cu părintele Eugen Tănăsescu, în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.

 Bugetul Secretariatului General al Guvernului a fost suplimentat, din Fondul de rezervă, cu încă 14 milioane de lei, banii fiind distribuiţi pentru finanţarea a 13 mănăstiri, catedrale şi centre eparhiale. Asta în plină campanie electorală. Sunt voci care spun că bisericile aduc voturi, în vreme ce un spital, spre exemplu, nu. Cum comentaţi?

Christos spune, în Evanghelie, că, pentru a nu rătăci într-un anume subiect, trebuie să-l cercetăm dinainte. Documentare se cheamă. La fel şi în viaţa de zi cu zi. Înainte de a ne pronunţa, trebuie să studiem temeinic. Eu nu ştiu motivul pentru care s-au alocat aceşti bani atunci. E treaba altcuiva să lămurească această problemă. Dar pot să spun două lucruri. 1. Nu e corect ca în campania electorală să nu se mai facă nimic, astfel de voci comentează şi-n alte domenii. 2. Cred că Guvernul încearcă să respecte o promisiune (măcar asta să fie respectată). Premierul a spus, în celebrul lui discurs de lansare a candidaturii, că Biserica şi Armata trebuie sprijinite în continuare. Cred că despre asta este vorba.

Trebuie subliniat faptul că această comparaţie, biserică-spitale, biserică-şcoală este păguboasă pentru cel care o face, pentru că sumele totale alocate cultelor au fost întotdeauna foarte mici în comparaţie cu bugetele din Educaţie şi Sănătate. Spre exemplu, în 2013, datele au arătat că toate cultele din România au obţinut 0,2%.

În altă ordine de idei, este nedrept să comparăm merele cu perele, adică numărul de locaşuri de cult cu numărul de spitale şi şcoli, pentru că de biserică are nevoie cetăţeanul de la zero la 90 de ani, iar de şcoli şi spitale, un număr limitat de persoane.

Mai este un aspect, anume că Biserica gestionează foarte bine puţinul pe care îl are, iar asta se vede, în vreme ce în celelalte sectoare există bugetele mult mai generoase şi se vede ce vedem. Poate dacă s-ar mai reduce disfuncţionalităţile din acele bugete s-ar vedea mai mult. În Biserică n-avem disfuncţionalităţi.

Deputatul de Constanţa Remus Cernea propune înlocuirea Religiei în şcoli cu Etică şi cultură civică. Chiar dacă proiectul a trecut tacit de Camera Deputaţilor, el are totuşi trei avize de respingere. Care credeţi că va fi votul final din Senat?

Sper ca domnii senatori să-şi aducă aminte de ce au introdus Religia în trunchiul comun în 1999, să ia în calcul acele trei avize negative, care sunt pe subiect. De asemenea, sper să nu uite pe cine reprezintă domniile lor, spre deosebire de domnul Cernea, care, parlamentar de Constanţa fiind, n-a avut nicio iniţiativă legislativă pentru alegătorii săi, ci, dimpotrivă, a luptat contra credinţei majoritare a alegătorilor.
Regret că premierul României s-a înşelat asupra domnului Cernea, sprijinindu-l politic.

Cum catalogaţi iniţiativa parlamentarului constănţean?

Este o încercare de limitare a prezenţei Religiei în spaţiul public prin manipularea ignoranţei unor părinţi, făcută într-un ton stalinist. Citiţi expunerea de motive şi veţi înţelege tonul decretului de scoatere a Religiei din şcoli dat în Rusia în anul 1918. Singura diferenţă este că Religia este limitată prin introducerea unei alte materii similare „eticii socialiste multilateral dezvoltate“.

Mi se pare aberant ca pentru câţiva care nu doresc participarea la ora de Religie să pui majoritatea să-şi ceară acest drept. E ca şi cum în România anului 2014 trebuie să faci cerere la şcoală că vrei să studiezi Limba română. Tentativa de limitare a Religiei în şcoli este o manipulare stalinistă.

Domnul Remus Cernea şi prietenii săi de la ASUR au citit prea mult „Călăuza ateistului“ din 1961. Dacă va trece, iniţiativa domnului Cernea ar putea purta numărul 666.

Credeţi că Religia ca disciplină şcolară, dar nu numai, devine o temă cu greutate îndeosebi în timpul campaniilor electorale?

Nu. Aceste teme au fost aduse în spaţiul public mai mult de campaniile desfăşurate de ASUR (Asociaţia Secular Umanistă din România), dar şi de dorinţa de audienţă a presei.

Studierea Religiei în instituţiile de învăţământ din România constituie, în ultimii ani, un subiect delicat. Cărui fapt credeţi că se datorează acest lucru?

Perioada şcolară este definitorie pentru drumul nostru în viaţă. Religia este un subiect care-i preocupă pe absolut toţi oamenii, pentru că se referă la valori definitorii în viaţă. Prin urmare, valorile educaţiei trebuie să includă şi spectrul credinţei, pentru că ea este motorul care ne pune viaţa în mişcare. Oamenii acţionează conform valorilor în care cred.

De ce credeţi că este necesară studierea Religiei? Sunt oameni care susţin că pentru a te închina lui Dumnezeu, nu este nevoie de studiu, ci de credinţă, iar aceasta din urmă e în suflet, nu în catalog.

Dacă valorile religioase nu sunt pe deplin edificate, riscul greşelilor şi al confuziilor este foarte mare. De aici, se nasc extremismul şi terorismul de tip religios. Prin urmare, lipsa studiului generează pericole sociale, pentru că Religia are întotdeauna un efect social.
Dacă în comunism, dictatura era greu de suportat, în democraţie, libertatea este mai greu de suportat, pentru că presupune responsabilitate. Asta face educaţia, te responsabilizează. Un exemplu nefericit este reformarea continuă a învăţământului românesc, rezultatul fiind debusolarea elevului.

De ce fac politicienii apel la Dumnezeu mai ales înainte de alegeri? Le aduce această presupusă apropiere de divinitate mai multe voturi?

Pentru că au studiat foarte bine marketing-ul politic. În toată lumea democrată, capitalul electoral vine din subiectele care-i preocupă pe cetăţeni. De aceea, unii legalizează homosexualitatea, pentru că au bazin electoral. În România, din fericire, Religia contează. Iar politicienii o exploatează. Dacă şi împlinesc ceea ce promit este foarte bine, pentru că, în democraţie, un politician trebuie să-şi slujească poporul.

Este laicul creştin mai departe de spiritualitate, de Dumnezeu în anul 2014?

Nu. Istoria se repetă întotdeauna. Umanitatea a cunoscut perioade de înflorire spirituală, ca şi perioade de declin. Este adevărat că secularizarea ne ispiteşte pe toţi, dar salvarea există. Să nu uităm că Christos a venit la „plinirea“ vremii, adică atunci când era mai mare nevoie de el. De aceea ne putem salva, pentru că noi îl avem deja pe Christos. Nu ne mai trebuie nimic.

Vă întrebam, în urmă cu mai bine de doi ani, dacă mai putem vorbi, în secolul XXI, despre un autentic „homo religiosus“ şi îmi spuneaţi că omul va fi întotdeauna religios prin faptul că se leagă de valori spirituale. Ce se întâmplă însă când omul aruncă aceste valori în derizoriu?

Apare omul deformat religios. Cum spune şi Evanghelia, ce semănăm aceea culegem. Riscul este ca derizoriul pe care-l semănăm să ne transforme în monştri. Iată un exemplu: „descurcărismul“ învăţat în comunism a fost ridicat în capitalism la rang de principiu oficial.

Credeţi că la momentul actual, în societatea românească, există riscul unei prăpăstii între agnostici şi atei, pe de o parte, şi credincioşi, de cealaltă parte? O prăpastie în sensul unui dispreţ reciproc, dar foarte accentuat.

Da, există acest risc, deoarece mijloacele de comunicare s-au înmulţit foarte mult. Astfel, se facilitează exprimarea propriilor idei, care însă, asociată cu lipsa de documentare serioasă, creează o bombă socială numită radicalism. Adică oamenii îşi radicalizează ideile şi, în loc să dialogheze (ceea ce ar duce la soluţii constructive), ajung să se dispreţuiască. Ceea ce ne salvează este smerenia şi informarea. Smerenia, pentru a înţelege că cel de lângă noi este fratele nostru, iar informarea, pentru a înţelege pe deplin situaţia. Numai aşa putem atinge idealul creştinismului, să ne iubim vrăjmaşul. În orice vrăjmaş este, de fapt, un frate al nostru care a căzut moral, întinându-şi sufletul. Cum să nu-l iubeşti pe aproapele tău căzut? Noi n-avem nevoie de ajutor?

V-aţi autoironizat numindu-vă „îndoctrinat“ şi „antiştiinţific“. Dincolo însă de ironie, cum v-aţi defini?

Termenii invocaţi nu-mi aparţin, sunt luaţi din optica domnului Cernea, care spunea despre noi, cei credincioşi, că suntem nişte îndoctrinaţi cu atitudine antiştiinţifică. Eu sunt un preot al lui Christos, un misionar mediatic (adică jurnalist, pentru că orice jurnalist are o misiune a lui), cu ceva abilităţi de inginer. Pentru asta trebuie să le mulţumesc Înaltpreasfinţitului Teodosie, soţiei mele şi tuturor colegilor preoţi şi jurnalişti pentru că mă susţin cu dragostea şi colaborarea lor. Mulţumesc inclusiv ZIUA de Constanţa!