Prof. univ. dr. Vergil Chițac „Academia Navală «Mircea cel Bătrân» nu va deveni niciodată o universitate de tip SRL“

Încă de la înființarea Colegiului Nautic Român, între această instituție privată de învățământ și Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ au existat majore divergențe de opinie. Academia susține că pregătirea ofițerilor maritimi la Colegiul Nautic Român s-ar face fără respectarea prevederilor legale și asta pentru că un ordin al fostului ministru al Muncii Mihai Șeitan ar contraveni Legii 200/2004 a profesiilor reglementate din România.

Mai exact, Academia Navală reproșează faptul că ofițerii de marină absolvenți ai instituției private urmează, de fapt, studii postliceale, nu universitare, așa cum ar fi, de fapt, firesc.
În ce fel este prejudiciat obiectul de activitate al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“ prin funcționarea colegiului privat? Cum s-ar putea rezolva acest conflict? Ce poziție au, față de această speță, Autoritatea Navală Română, Ministerul Transporturilor, Ministerul Educației și Cercetării? Am discutat despre aceste aspecte cu prof. univ. dr. Vergil Chițac, rectorul Academiei Navele „Mircea cel Bătrân“, într-un interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanța.
 

Care sunt motivele care stau la baza divergențelor de opinie dintre Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ și Colegiul Nautic Român?

Divergenţele sunt legate de aprecierea noastră că autorizaţia de funcţionare emisă de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor s-a făcut ca urmare a unui ordin ilegal al ministrului Muncii, publicat în Monitorul Oficial din 1 iulie 2010, care muta ocupaţia de ofiţer de punte din grupa majoră II (specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice) în grupa majoră III (tehnicieni, maiştri şi asimilaţi). Acest ordin este în contradicţie cu Legea 200 din 2004 a profesiilor reglementate, care, în anexa 2, specifică faptul că profesia de ofiţer de punte necesită cel puţin trei ani de studii superioare. Or odată făcută această translatare, au putut lua fiinţă furnizori de educaţie în domeniul maritim care nu mai trebuiau să se supună standardelor de calitate specifice mediului universitar. Asociaţia Colegiul Nautic Român este beneficiara acestui act emis ilegal şi nu este singura. Prin urmare, nu avem o divergenţă cu domniile lor.

În opinia dumneavoastră, procedurile legale privind acreditarea Asociației Colegiul Nautic Român au fost respectate?

Acreditarea ca asociaţie, da. S-a făcut cu siguranţă în baza Ordonanţei 26 din 2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii. În statutul asociaţiei, ca document constitutiv, cu siguranţă este prevăzută şi activitatea de formare profesională. Cu privire la autorizarea programului de formare profesională a ofiţerilor de punte, m-am exprimat anterior. Surprinde totuşi faptul că autorizaţia este emisă pe 2 iulie 2010, adică la doar o zi de la apariţia în Monitorul Oficial a ordinului ministrului Muncii. Nu cred că într-o singură zi se poate face evaluarea unui furnizor de formare profesională, fapt ce reclamă o birocraţie destul de avansată, însemnând: depunerea documentelor la CNFPA, evaluarea de către o comisie a programelor analitice, a profesorilor, a bazei materiale etc. Mai mult decât atât, în decizia comisiei de autorizare, emisă pe 2 iulie 2010, repet, la o zi după apariţia în Monitorul Oficial a ordinului ministrului Muncii, în preambul se specifică faptul că dosarul de autorizare a fost depus pe 18 mai 2010 la CNFPA. Mi-e imposibil să înţeleg de ce a fost înregistrat acest dosar pentru o ocupaţie care, la acea dată, conform Catalogului Ocupaţiilor din România, necesita studii superioare.

Considerați că obiectul de activitate al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“ este prejudiciat de funcționarea Colegiului Nautic Român în actualele condiții? În ce fel?

Obiectul de activitate, nu, să respectăm totuşi proporţiile. Noi suntem instituţie de învăţământ superior. Pe lângă formarea iniţială, prin studii de licenţă şi masterat, noi derulăm programe de formare continuă pentru beneficiarii noştri din forţele navale şi industria maritimă şi activităţi de cercetare ştiinţifică prin contracte câştigate prin competiţie sau pentru mediul privat. Poate exista însă un deficit minor de candidaţi la programele de studii cu frecvenţă redusă, fapt care s-a şi urmărit, în opinia mea. Adică, unii marinari şi motorişti au ales o cale mai facilă şi mai scurtă pentru a ajunge ofiţeri de marină comercială (doi ani). Îi atenţionez că, pentru a accede la nivelul managerial (ofiţer secund sau comandant), vor trebui să vină la facultate, pentru că, aşa cum sunt aceste ocupaţii prevăzute în Catalogul ocupaţiilor, ele necesită studii superioare.

Credeți că ofițerii pregătiți de această instituție privată se ridică la nivelul de pregătire solicitat pe piața internațională a muncii?

Nu ştiu să vă răspund. Încă o dată: noi nu contestăm calitatea pregătirii în formele acestea neuniversitare, ci legalitatea lor. Ca să fiu mai plastic, vă dau un exemplu: şi eu - după 30 de ani de şofat - pot să dirijez circulaţia în intersecţia de la Miga, dacă se defectează semafoarele, însă nu am dreptul legal să o fac.

Cum ați remedia această situație conflictuală? E nevoie de un nou ordin de ministru care să fie în concordanță cu Legea 200/2004?

Printr-un ordin al ministrului Muncii, care să îl anuleze pe cel din 2010, emis în contradicţie cu Legea 200 a profesiilor reglementate. Dacă nu, suntem obligaţi să ne adresăm instanţei, care credem că va constata nulitatea de drept a diplomelor şi brevetelor emise în această perioadă. Credeţi-mă că sunt adeptul dictonului latin „Fiat Justitia, et pereat mundus!“ („Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea!“).

Ați semnalat situația și la Autoritatea Navală Română, și la Ministerul Transporturilor. Cum vi s-a răspuns?

Da, răspunsul lor a fost că se bazează pe autorizaţia de funcţionare emisă de CNFPA.

Ce poate însemna pentru viitorii ofițeri de marină scăderea nivelului de studii cu o treaptă?

O să vă dau un răspuns indirect, dar argumentat. În momentul de faţă, mai mult de 60% din flota mondială de nave este constituită din nave cu vârstă mai mică de cinci ani, complet automatizate. Chiar astăzi, am participat la botezul unei nave portcontainer de 9.500 TEU, construită într-un şantier naval românesc, şi am avut ocazia s-o vizitez. Nava este o bijuterie şi are încorporate tehnologii de ultimă generaţie şi va avea pe ea exclusiv echipaj românesc. Nu suntem noi anacronici scăzând nivelul de pregătire a ofiţerilor de marină comercială, când navele sunt din ce în ce mai complexe din punct de vedere tehnic?!

Cât de atractivă este acum profesia de ofițer de marină comercială pentru absolvenții de liceu?

Eu cred că acum este atractivă din cel puţin două motive. În primul rând, ea este asociată cu un spirit de aventură specific tinerilor. E frumos când după un voiaj vii acasă şi povesteşti celor dragi despre locurile vizitate şi despre oamenii pe care i-ai întâlnit. Să nu uităm însă că aceasta e numai partea văzută a iceberg-ului. Partea nevăzută, adică 90%, înseamnă travaliu imens şi pregătire continuă, care începe în prima zi de facultate, în Academia Navală, şi se termină odată cu ieşirea la pensie.
În al doilea rând, este atractivă pecuniar, un aspect deloc de neglijat pentru tinerii din ziua de azi, deşi am o părere diferită. Eu cred că pe viitorii ofiţeri de marină nu ar trebui să îi intereseze banii decât atunci când ajung comandanţi sau şefi mecanici, ceea ce este suprem în cariera lor. Până atunci, trebuie să îi intereseze cariera lor. Mă supăr şi sunt chiar furios când aud că sunt studenţi care, înainte de a urca pentru prima dată la bordul unei nave, întreabă câţi bani câştigă. Îi sfătuiesc să renunţe la această abordare, care nu le face deloc bine.

Ce ne puteți spune despre Directiva europeană 108? Este transpusă în legislația românească? Sub ce formă?

Sub forma ordinului de ministru 1252 din 2014, adică ordinul privind aprobarea criteriilor minime de pregătire şi perfecţionare a personalului navigant maritim român. De altfel, în comunicatul de presă emis de Asociaţia Colegiul Nautic Român se face referire la această directivă. În mod eronat se spune că directiva prevede parcurgerea unui curs de 2.000 de ore şi tot eronat se face referire la cursurile model din 2009, elaborate de către Organizaţia Maritimă Internaţională. Îi anunţ pe domniile lor că ultima variantă a acestor cursuri este din 2011 şi chiar sunt în posesia lor. În Directivă se precizează că ofiţerii de marină trebuie să parcurgă un curs de pregătire aprobat, numai că statul membru stabileşte ce înseamnă „curs de pregătire aprobat“, iar România a stabilit asta prin Legea 200 din 2004, adică minimum trei ani de studii superioare în domeniu.

Cum este reglementat învățământul de marină în Uniunea Europeană? Dar la nivel mondial?

Noi, la Academia Navală, am făcut un studiu privind formarea ofiţerilor de marină în UE, pe care vi-l putem pune la dispoziţie, şi, în final, am tras câteva concluzii importante. Una dintre ele este aceea că în majoritatea ţărilor formarea ofiţerilor de marină comercială se face în 3-4 ani de pregătire teoretică universitară, la care se adaugă un an de practică la bordul navelor. Situaţia este similară la nivel mondial.

Cum se armonizează învățământul de marină din România cu cel internațional?

Prin obligativitatea de a respecta standardele de calitate şi competenţele prevăzute în STCW din 2010, cu amendamentele de la Manila (Standards of Training Certifications and Watchkeeping for Seafarers).

Ce diagnostic ați pune școlii românești de marină a momentului?

Dacă vorbim în ansamblu, nu este coordonată şi ajutată. În ceea ce priveşte Academia Navală, obiectivul nostru este să ne creştem în permanenţă calitatea proceselor educaţionale, pentru că noi credem că organizaţiile care vor exista în viitor sunt cele care vor face un salt pe linia calităţii. Totodată, ne vom îmbunătăţi legătura cu beneficiarii, astfel încât să putem asigura fiecărui student (care doreşte) un voiaj de practică în timpul studiilor. Din evaluările noastre, suntem foarte aproape de a realiza acest deziderat prin adaptarea numărului de locuri de şcolarizare la resursele pe care le avem la dispoziţie. Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ nu va deveni niciodată o universitate de tip SRL.