Ştefania Selegian - „Studentul trebuie să fie motivat să devină un foarte bun profesionist. Și modelul lui poate fi profesorul”

Fascinaţia pentru Franţa, pentru ceea ce are această ţară de oferit pe plan academic şi cultural a fost şi continuă să fie o forţă care atrage profesori, studenţi, artişti şi nu numai în această zonă a Europei. Oamenii vin aici şi se îndrăgostesc iremediabil de Paris, fără ca „obiectul iubirii” lor să le provoace suferinţă. Poate doar la plecarea din acest oraş!

Ştefania Selegian a urmat Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza din Iaşi”, aproape un an din ciclul de studii fiind petrecut la Universitatea Paris 4 Sorbonne, în cadrul unei Burse Socrates-Erasmus (septembrie 2006 - iulie 2007). Din anul 2008, este profesor titular de limba franceză la Şcoala Gimnazială nr. 1 din Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, unde le cultivă tinerilor iubirea pentru limba lui Baudelaire.

Ce particularități ale sistemului francez de învățământ aţi remarcat în perioada petrecută la Sorbona și care v-au surprins în cea mai mare măsură?

Anul petrecut la Universitatea Paris 4 Sorbonne a fost anul studiului asiduu, în care mi-am pregătit și lucrarea de licență. A fost al patrulea an de studenție și cel mai frumos. De fapt, a fost împlinirea obiectivului pe care l-am avut încă de la terminarea liceului, un deziderat pentru care am muncit mult.
Primul curs la care am asistat a fost Cours Magistral de Rhetorique et de Stylistique (Curs Magistral de Retorică și Stilistică), într-un amfiteatru impunător ce încă păstra un aer elitist și de grandoare. De la înălțimea catedrei sale, doamna profesoară expunea și explica într-un ritm accelerat despre începuturile retoricii ca artă și știință a discursului. Trebuie să recunosc că mi-a fost foarte greu să urmăresc, să înțeleg și în același timp să iau și notițe.

După două ore, am ieșit cu lacrimi în ochi, dezamăgită de mine însămi, frustrată, neînțelegând de ce nu înțeleg, ca și cum aș fi căzut de pe norul pufos al francezei învățate în clasă pe dalele reci ale limbii franceze academice. Mă gândeam, în acele momente, de ce am ales până la urmă Sorbona, când, avertizată de doamnă profesoară de literatură că aici este foarte greu, aș fi putut să aleg altă universitate din Franța cu care facultatea avea parteneriat pentru a face aceleași studii.
Deși a fost un început cam brutal, pentru mine a fost ca un duş rece care m-a adus cu picioarele pe pământ. La seminarul pe aceeași disciplină susținut de doamna profesoară Catherine Fromilhague, am reușit să înțeleg mai multe. În afară de cursurile magistrale și de seminarii (Travaux Diriges),există și un program special destinat unei mai bune înțelegeri (Tutorat). Am mers la aceste cursuri, chiar la prima ședință, am fost singurul student, colegii mei au venit abia de la a doua ședință de tutorat.

Faptul că ți se spune pe numele mic și în același timp dumneavoastră a fost un lucru care m-a făcut să mă simț respectată și în același timp în largul meu.
Au fost multe lucruri care m-au impresionat: varietatea și bogăția resurselor bibliografice, bibliotecile tematice, amabilitatea personalului și faptul că sunt dispuși să te ajute dezinteresat. Nu am întâlnit secretare nervoase sau profesori care să nu te privească în ochi atunci când le vorbești. Un alt fenomen pe care l-am remarcat și pe care îl mai amintesc din când în când și elevilor mei este faptul că, în timpul examenelor, nici măcar o singură data nu ni s-a spus să lăsăm toate sursele de informare deoparte. Mulți studenți rămâneau cu notițele pe bancă, dar niciunul nu le deschidea, astfel că nu am asistat la niciun caz de fraudă.

Care dintre aceste caracteristici credeţi că ar putea fi adoptate și de sistemul autohton de învățământ?

În Franţa, am observat numărul mare de personal angajat în educație. Din acest motiv, cred că treabă merge mai bine, întrucât sarcinile sunt împărțite. La noi, profesorul este un fel de Superman care trebuie să le facă pe toate, dacă s-ar putea, în același timp. Știind că, practic, angajarea unui număr mai mare de personal în educație nu este posibilă încă la noi în țară, consider că ceea ce se poate face este încurajarea unei temeinice pregătiri. Vreau să spun că studentul trebuie să fie motivat să devină un foarte bun profesionist. Și modelul lui poate fi profesorul.

Care au fost principalele beneficii obținute ca student în timpul anului petrecut la Sorbona?

Dezvoltarea mea personală, în primul rând. Dezvoltarea gustului pentru studiu, pentru argumentare logică, dar și utilizarea limbii franceze în contexte reale, de zi cu zi, lucru care m-a ajutat să descopăr fațeta actuală a francezei. Am avut satisfacții numeroase pe plan academic. Notele mele au fost destul de mari, iar la întoarcerea în Universitatea „Al. I Cuza” din Iași, au fost echivalate toate cu 10, mai puțin celebrul curs de retorică, unde nu am reușit să iau decât 12,5/20, echivalându-se cu 9. Aceste rezultate au contat pentru mine la vremea respectivă, pentru că am simțit că nu mi-am făcut nici facultatea, și nici țara de rușine. Deci beneficiile au fost de ordin intelectual.

Care sunt principalele provocări cu care se confruntă un profesor de limba franceză în 2015, având în vedere că engleza este mult mai intens utilizată la nivel mondial?

Fiecare materie are provocările ei, însă cred că, în mare parte, depinde de modul în care aceasta le este prezentată elevilor. Dacă le arătăm elevilor că limba franceză este o limbă ca oricare alta care se vorbește azi și care servește aceloraşi scopuri ca și engleza, deja am înlăturat o prejudecată adânc înrădăcinată, și anume aceea că franceza este demodată. Este adevărat că engleza este mai utilizată, dar elevii înțeleg, încet, încet, că orice limbă străină cunoscută este un atu. De altfel, Parlamentul European și Comisia Europeană se află pe teren populat în majoritate de locuitori francofoni.

Cum motivaţi, cum atrageţi elevii către studierea acestei limbi?

Sunt din ce în ce mai multe modalități de a motiva elevii spre studiul limbii franceze. Personal, îmi place să le arăt că limba este vorbită acum, că este reală, că se cântă în franceză și azi, și chiar muzică foarte bună, că se fac filme, desene animate etc. Folosesc manuale franțuzești, numeroase resurse audio și video, derulăm multe activități extrașcolare, parteneriate cu școli europene în care limba de comunicare este și franceza. Există concursuri, examene, chiar și o tabără francofonă în județul Buzău în care elevii pot participa și deveni din ce în ce mai motivați să învețe această limbă. Însă, personal, consider că ceea ce îi motivează cel mai mult pe elevi este o atitudine deschisă, proactivă și prietenoasă a profesorului.