Comisarul-şef Lucian Gheorghe, noul şef al Poliţiei municipiului Constanţa „Personal, am avut colaborări foarte bune cu toţi comandanţii. Îmi este foarte greu să-l nominalizez pe cel mai bun dintre cei mai buni”

Comisarul-şef de poliţie dr. Lucian Gheorghe a fost împuternicit, pentru o perioadă de şase luni, la comanda Poliţiei Municipiului Constanţa. Personaj extrem de discret, Lucian Gheorghe activează în poliţia constănţeană încă de pe vremea regretatului chestor de poliţie Ion Cârlig, deci cunoaşte multe dintre secretele scrise şi nescrise ale meseriei. Mai mult, i-a cunoscut pe toţi comandanţii poliţiei tomitane. Cât cântăreşte trecutul său profesional în actuala funcţie? Care dintre foştii comandanţi ai Poliţiei din Constanţa a condus ireproşabil instituţia? Ce obiective are pentru perioada în care va conduce Poliţia municipiului Constanţa?
 
Veţi fi şeful Poliţiei municipiului Constanţa pentru cel puţin şase luni. Ce obiective, ce planuri aveţi pentru această perioadă?

Nu voi fi şeful Poliţiei municipiului Constanţa pentru o perioadă de cel puţin şase luni, ci pentru o perioadă de până la şase luni. Spun acest lucru pentru că instituţia incidentă în acest caz este cea a împuternicirii şi ea nu operează decât pentru o perioadă de cel mult şase luni de zile.
Referitor la obiective şi planuri pentru această perioadă, doresc să precizez că acestea sunt foarte clar menţionate în documentele programatice întocmite la nivelul IPJ Constanţa şi care sunt transpuse în practică de fiecare structură componentă a Inspectoratului. Concret, ne focusăm toată atenţia pentru asigurarea gradului de siguranţă şi protecţie pentru cetăţenii municipiului Constanţa, grad de siguranţă care vizează protejarea persoanei, protejarea patrimoniului, siguranţa stradală şi siguranţa rutieră.

Ce etape profesionale aţi parcurs până să ajungeţi aici?

Am fost încadrat în anul 1995 şi mi-am început activitatea exact la Poliţia municipiului Constanţa, la Biroul de Ordine Publică. Ulterior, în mod cronologic, mi-am desfăşurat activitatea tot în cadrul Poliţiei municipiului Constanţa, la Biroul Judiciar, după care la Compartimentul de Evidenţă Operativă. Din anul 2005 am fost mutat la Inspectorat. Iniţial, am fost la Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, ulterior, din 2007, în urma concursului promovat, am fost numit şeful Serviciului Cabinet. Sunt licenţiat în Ştiinţe Juridice şi Psihologie.
Din 15 martie anul curent, aşa cum am mai precizat, pentru o perioadă de şase luni de zile, în urma vacantării postului, prin plecarea domnului comisar şef Pârvu Emilian, tot prin împuternicire la BCCO Constanţa, am venit la conducerea Poliţiei municipiului Constanţa.

I-aţi cunoscut, de-a lungul timpului, pe toţi comandanţii Poliţiei din Constanţa. Ce amintiri aveţi? Cu cine aţi colaborat cel mai bine?

Aşa este. În cele două decenii de activitate am avut ocazia să-i cunosc pe toţi comandanţii instituţiei noastre. Fiecare dintre aceştia şi-a lăsat amprenta profesională, dar şi cea a personalităţii domniilor sale asupra instituţiei şi bineînţeles asupra personalului din instituţie. Eu, personal, am avut colaborări foarte bune cu toţi comandanţii pe care i-am avut. Desigur, în relaţiile interumane dezvoltate în cadrul unei organizaţii, oamenii pot fuziona profesional şi afectiv mult mai bine cu cei care se identifică prin prisma obiectivelor, scopurilor şi priorităţilor asupra activităţii, dar şi în ceea ce priveşte personalitatea individului şi a şefului. Îmi amintesc cu plăcere de domnul general Florea Gheorghe, de domnul general Cârlig, de domnul general Jipa, de domnul colonel Bălănuţă Ion, şeful Poliţiei municipiului Constanţa, domnul Raicu Ştefan şi, bineînţeles, de domnul Rapotan Adrian, sub „bagheta” căruia mi-am început activitatea în munca de poliţie.


Cine a fost, în opinia dumneavoastră, cel mai bun comandant din fruntea IPJ Constanţa?

Funcţia de comandant al poliţiei constănţene este o funcţie care reclamă o excelentă pregătire profesională, viziune managerială, respect şi apreciere pentru subordonaţi. Îmi este foarte greu să-l nominalizez pe cel mai bun dintre cei mai buni. Spun acest lucru deoarece consider că toţi comandanţii poliţiei constănţene au fost foarte buni şi cred că odată ce au ajuns în fruntea acestei instituţii orice comentariu ar fi de prisos pe această temă.

Sunteţi un personaj discret în Poliţia din Constanţa. De-a lungul carierei, aţi fost martorul mai multor schimbări de regim, al unor răsturnări de situaţie. Cât înseamnă acest background pentru actuala funcţie pe care o ocupaţi?

Depinde ce înţelegi dumneavoastră prin noţiunea de discret. Sunt funcţii în Poliţie ca în toate profesiile, de altfel, în care relaţia cu alte persoane şi instituţii se desfăşoară în virtutea atribuţiunilor de serviciu, dar nu sunt aşa de mult mediatizate. Important este să nu fii „prea discret” în profesia pe care ţi-ai ales-o, în sensul de a nu te implica în atribuţiunile de serviciu care îţi revin. Sunt convins că atât eu, cât şi majoritatea colegilor mei reuşim să nu fim discreţi cu acest ultim aspect. Dacă vă referiţi la schimbările de regim, pot spune că ele au o anumită frecvenţă în cursul vieţii noastre, iar prin prisma răsturnărilor de situaţie, din perspectiva profesiei noastre există posibilitatea ca un poliţist să ajungă într-o anumită funcţie în care poate să-şi facă treaba bine sau nu. Atunci când se constată în mod obiectiv că te depăşeşte problematica unui anumit domeniu încredinţat, trebuie să laşi loc unui alt coleg, mai bine pregătit şi care aptitudini pentru postul respectiv.
În ceea ce mă priveşte, actualul context este unul provizoriu şi voi vedea, în funcţie de adaptabilitate la funcţie, ce voi face pe viitor. Deocamdată, mă concentrez, împreună cu conducerea Inspectoratului şi cu adjunctul meu, domnul comisar şef Mănucu Florin, pe problematica pe care o gestionăm, astfel încât să putem controla în mod eficient aspectele şi cerinţele reclamate de munca de poliţie.


S-a întâmplat uneori ce cei care au asigurat comanda poliţiei constănţene să devină subiectul unor scandaluri cu miză politică. În ceea ce vă priveşte, credeţi că riscaţi acest lucru?

Nu cunosc amănunte în legătură cu cele expuse de dumneavoastră. Consider că profesia de poliţist trebuie analizată doar prin prisma competenţelor conferite de actele normative în vigoare şi, din ce ştiu eu, pot să vă asigur că poliţistului îi este interzis să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public. Pe noi ne analizează profesional şefii de la nivelul inspectoratului sau de la nivelul IGPR/MAI şi, bineînţeles, nu în ultimul rând, ne interesează şi punctul de vedere al cetăţenilor judeţului nostru, care sunt beneficiarii eforturilor pe care le depunem pentru a le asigura un climat de siguranţă civică şi de normalitate.

Ce măsuri veţi dispune, la nivelul municipiului Constanţa, în perioada Sărbătorilor Pascale şi pe timpul vacanţei de 1 Mai?

Regula este ca în fiecare an, măsurile dispuse pentru perioadele la care faceţi referire să fie prevăzute într-un plan de acţiune, care se întocmeşte în acest sens la nivelul Inspectoratului. Sigur, vor fi măsuri de prezenţă activă a elementului poliţienesc în locurile în care vor fi aglomerări ale populaţiei şi aici am în vedere lăcaşurile de cult, locurile de agrement şi zonele unde se vor organiza manifestări sportive, culturale sau alte activităţi de acest gen. Se va acţiona şi în sistem integrat, cu celelalte forţe ale MAI şi, bineînţeles, vom suplimenta dispozitivul de siguranţă publică şi cu poliţişti de la alte structuri. Ne vom concentra eforturile bineînţeles pe zona staţiunii Mamaia, dar şi pe întreaga zonă a municipiului Constanţa.

În pieţele constănţene vedem constant traficanţi de ţigări, iar fenomenul persistă de ani buni. Cum intenţionaţi să-l combateţi?

Fenomenul persistă, aşa cum spuneţi dumneavoastră, însă amploarea acestuia diferă de la o perioadă la alta. Este un fenomen nociv, în primul rând, pentru că prin acesta se eludează plata unor contribuţii la bugetul de stat şi, apoi, contribuie la inducerea unui sentiment de disconfort în rândul cetăţenilor atunci când aceştia sunt practic acostaţi de persoanele respecive, pentru a cumpăra ţigări. Noi organizăm aproape zilnic acţiuni punctuale pe această linie de muncă şi fenomenul se diminuează în mod considerabil. Încercăm, de asemenea, ca împreună cu ceilalţi colegi şi structuri specializate, să ajungem practic la sursă, adică la cei care aduc sau produc în mod ilegal aceste ţigări şi cred că, din acest punct de vedere, efectele demersului nostru vor fi mult mai eficiente.

Furturile din mijloacele de transport în comun din Constanţa reprezintă în continuare o probleme. Ce măsuri credeţi că se impun pentru diminuarea fenomenului?

În anul 2013 au fost sesizate 121 de furturi din mijloacele de transport. Este un aspect pe care îl avem în vedere, alături de celelalte, la care am făcut referire mai înainte. Însă, alături de activităţile specifice muncii de poliţie pe care le desfăşurăm pentru combaterea acestui fenomen, eu consider că un element important este şi spiritul civic al cetăţenilor, atunci când sunt martori la aceste fapte. De regulă, suspecţii acţionează câte doi sau trei în mijloacele de transport în comun, iar pasagerii sunt mult mai numeroşi, însă atitudinea acestora din urmă este, în cele mai multe cazuri, pasivă. Chiar dacă nu intervin, îi rugăm să sune de îndată la apelul de urgenţă 112 şi să reţină cât mai multe semnalmente ale suspecţilor pentru a putea fi identificaţi cât mai repede.

Infracţionalitatea în rândul minorilor a luat amploare în ultimul timp. Căror aspecte credeţi că se datorează acest fapt şi cu ce arme se poate lupta împotriva acestei evoluţii?

În cursul anului trecut s-au comis 77 de fapte penale de către minori, pe raza municipiului Constanţa, iar pe genul de fapte proporţia covârşitoare este dată de furturi. Apreciez că la baza acestui fenomen un rol important îl are şi mediul familial, în sensul că cei mai mulţi dintre aceşti minori provin din familii dezorganizate, situaţii de abandon şcolar, precum şi alte situaţii sociale delicate.
„Armele” cu care se poate corija această situaţie trebuie să fie adaptate la condiţia socială şi umană a minorului în cauză. Să nu uităm că minorul reprezintă o fiinţă socială care are aceleaşi nevoi ca un adult, dar la dimensiuni mult mai mici. În această ecuaţie, o responsabilitate importantă o au familia şi mediul şcolar şi cred că relaţia dintre cei doi actori trebuie să fie mult mai strânsă. O mai mare atenţie acordată minorului, o comunicare şi un limbaj pe înţelesul său, precum şi prezenţa acestuia la activităţile şcolare şi la alte activităţi recreative specifice vârstei îi vor ocupa mai mult timp, iar aplecarea acestuia spre preocupări infracţionale va fi mult diminuată. Prezenţa noastră este una activă, în sensul că atât din proprie iniţiativă, cât şi la solicitarea instituţiilor de învăţământ şi de protecţie socială, participăm la şedinţe şi activităţi prin care încercăm să prevenim, prin popularizare, informare, comiterea unor fapte sociale în care sunt angrenaţi minorii.
În relaţia poliţie - cetăţean vrem să vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate, având în vedere principiile transparenţei şi echidistanţei faţă de activităţile pe care noi le desfăşurăm. Ne dorim o colaborare eficientă cu întreaga comunitate constănţeană, o mai mare încredere în instituţia poliţiei şi, atunci când sunteţi victima sau martorul unei infracţiuni, să ne sesizaţi de îndată, pentru a putea interveni.