Doi morţi pe DN 22 Accident cu persoane influente, nenumărate expertize şi martori amnezici, brusc recuperaţi

Martori „suciţi“, cu memoria revenită brusc, doar pentru a susţine că de vină era mortul, expertize peste expertize şi contraziceri în stil mare, dar şi ani în şir scurşi de la tristele evenimente, fără să se dea vreo soluţie. Aşa poate fi caracterizat, în doar câteva cuvinte, procesul în care Andra Oana Georgescu, fiica lui Alexandru Georgescu (fost director CEC Constanţa şi al Sanatoriului Balnear de Recuperare Techirghiol), a fost condamnată, după opt ani de cercetări, pentru ucidere din culpă.
 
Sentinţa definitivă pronunţată de magistraţii Curţii de Apel Constanţa justifică, într-un fel, numărul anilor scurşi în cercetări (fie la procurori, fie în faza de judecată), dacă ţinem cont de faptul că au fost efectuate nu mai puţin de cinci expertize în cauză (dintre care una a expertului-parte).
 
La începutul lunii februarie 2008, un teribil accident îngrozea Tulcea: doi oameni îşi pierduseră viaţa, iar un al treilea fusese rănit în urma unui impact violent dintre o Dacie şi un autoturism Volvo, condus de Oana Andra Georgescu. Judecătorii au dat un verdict definitiv în cauză, la mai bine de opt ani de la producerea nefericitului eveniment. Tânăra a fost condamnată la trei ani de închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind găsită vinovată de ucidere din culpă. Puţini oameni cunosc însă faptul că, pentru a se pronunţa o soluţie în cauză, a fost nevoie de nenumărate expertize judiciare, iar unii dintre martori şi-au schimbat declaraţiile la 180 de grade, revenindu-le brusc memoria (pierdută timp de ani buni) şi, pe cale de consecinţă, amintindu-şi fără urmă de tăgadă că vinovat era… mortul!

Ce zice acuzarea

În rechizitoriul cauzei se arată că accidentul a avut loc pe data de 9 februarie 2008, în jurul orei 6.00, când fiica fostului director CEC Constanţa conducea un autoturism Volvo S40 pe DN 22/E 87, spre Constanţa, venind de la Tulcea. „În acelaşi timp, din sens opus, se deplasa autoturismul marca Dacia 1310 (...), condus de M.P., şi când a ajuns în zona km 179+900, G.A.-O. a început parcurgerea unei curbe la dreapta în raport cu sensul său de mers. Pe timpul parcurgerii acestei curbe, G.A.-O. a încălcat marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă şi a intrat integral cu autoturismul condus pe contrasens, astfel încât a avut loc un impact fronto-lateral stânga între autoturismul Volvo şi autoturismul Dacia, care circula regulamentar din sens opus“, a consemnat acuzarea. O consemnare îndelung contestată de tânăra acuzată.

Ce zice martorul cu „amnezie“

Revenind la accident, în urma ciocnirii şi-au pierdut viaţa şoferul din Dacia şi pasagerul din spatele său, în timp ce pasagerul din dreapta a avut zile. Foarte interesant, de altfel, deşi pe parcursul întregii urmăriri penale acesta a declarat că nu îşi mai aminteşte absolut nimic legat de accident, în timpul procesului i-a revenit memoria. Audiat de judecători, acesta a declarat că îşi poate aminti cum şoferul din Dacia în care se afla şi el a condus cu viteză pe tot parcursul drumului, deşi condiţiile meteo nu erau favorabile, iar în curba blestemată, conducătorul auto chiar ar fi accelerat „întrucât drumul era în pantă“. Revenirea bruscă a memoriei a fost justificată de martor „pe fondul unui episod traumatic generat de un eveniment rutier ulterior“.
 
Judecătorii însă au apreciat că declaraţia sa nu este credibilă. Astfel, după cum este consemnat (şi subliniat) în sentinţa judecătorilor, „reaudiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată a declarat că, «după doi ani de zile» şi-a amintit momentul accidentului; în anul 2013 s-a întâlnit cu tatăl inculpatei, spunându-i acestuia că fiica sa este nevinovată de producerea accidentului“.

Ce zice instanţa

Totuşi, au stabilit judecătorii, „dacă situaţia ar fi stat de această manieră, în mod firesc conduita persoanei vătămate ar fi trebuit să se schimbe, în chiar cursul urmăririi penale. Însă, verificând actele de urmărire penală, se observă că (după rememorarea accidentului rutier), deşi a avut mai multe întrevederi cu organele judiciare, nu le-a înştiinţat în niciun moment pe acestea asupra faptului că vina producerii accidentului rutier ar aparţine conducătorului autoturismului Dacia“. În plus, au mai spus judecătorii, „susţinerea persoanei vătămate «eu am văzut cum conducătorul auto (al Daciei) a încălcat linia de demarcaţie cu o lăţime de roată şi continua astfel să urce (rampa)» este neveridică. Din poziţia în care se afla, respectiv pe scaunul din dreapta şoferului, nu putea să observe un detaliu atât de fin perceptibil“.

Cinci expertize şi multe păreri

Dincolo însă de acest aspect, mai este de spus că, în total, în cauză au fost efectuate cinci expertize (inclusiv una efectuată de un expert-parte) şi un supliment de expertiză. Foarte interesant, prima expertiză a stabilit că, în timp ce autoturismul Volvo ar fi avut o viteză de 47 km/h, Dacia ar fi rulat cu peste 80 km/h şi ar fi pătruns pe contrasens în curba în care a avut loc impactul. Următoarea expertiză a contrazis-o complet pe prima, stabilind că Volvo avea o viteză de 109,8 km la oră, iar Dacia - 73,70 km/h, aşa că niciunul dintre conducătorii auto nu ar fi respectat limita legală, iar impactul s-ar fi produs întâmplător, în timpul derapajelor ambelor autoturisme.
 
Contrazicerile au dus la solicitarea unei noi evaluări, de data aceasta, la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti. Acest nou raport a concluzionat că nu pot fi stabilite vitezele autoturismelor, însă Volvo ar fi avut o viteză mai mare decât Dacia, iar accidentul, potrivit experţilor, ar fi putut fi evitat dacă automobilul Volvo şi-ar fi păstrat direcţia pe sensul propriu de mers. O nouă expertiză la INEC a concluzionat, de asemenea, că impactul a avut loc pe sensul de mers al autoturismului Dacia şi ar fi putut fi evitat dacă Volvo îşi păstra sensul de mers.

„Inculpata nu doreşte să-şi asume răspunderea“

Din datele pe care le-a mai reţinut instanţa de judecată a reieşit că tânăra „deţinea permis de conducere din data de 20.06.2006, iar la data de 18.11.2007 a produs un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, pentru care a fost sancţionată contravenţional“. Totodată, judecătorii au mai stabilit că „în mod cert, inculpata nu doreşte să-şi asume răspunderea pentru accidentul rutier produs pe data de 9.02.2008, ignorând în totalitate mijloacele de probă care atestă vinovăţia sa“.
 
Sentinţa definitivă pronunţată de judecătorii Curţii de Apel Constanţa a confirmat pedeapsa de trei ani cu suspendare sub supraveghere pentru ucidere din culpă la care a fost condamnată fiica fostului director CEC Constanţa. În ce priveşte rănirea pasagerului din dreapta din Dacia, tânăra a fost absolvită de vină, căci fapta a fost dezincriminată. „Constată că prejudiciul moral cauzat părţilor civile este în sumă de câte 31.000 de euro, din care partea responsabilă civilmente C Uniqa Asigurări SA a achitat suma de câte 21.000 de euro pentru fiecare parte civilă. Obligă partea responsabilă civilmente SC Uniqa Asigurări SA la plata către M.D. şi M.A. a câte 10.000 de euro fiecare, reprezentând daune morale neachitate, precum şi la plata daunelor materiale stabilite de instanţa de fond pentru fiecare parte civilă“.