Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Nedreptăţi ce trec dincolo de mormânt Constănţean batjocorit de statul comunist, dar şi de legislaţia actuală
Nedreptăţi ce trec dincolo de mormânt: Constănţean batjocorit de statul comunist, dar şi de legislaţia actuală
08 Sep, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
2144
Marime text
2144
Marime text
Adesea ne plângem de nedreptăţile statului român şi de modul în care îşi tratează cetăţenii, dar ce ne facem când nedreptăţile trec şi dincolo de mormânt? Un bărbat condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi la alţi zece de degradare civică pe motiv că ar fi uneltit împotriva ordinii sociale (a se citi regimul comunist) nu şi-a mai găsit dreptatea nici în mormânt, moştenitorilor săi fiindu-le respinse acţiunile în instanţă promovate în numele său. Motivul? S-au trezit prea târziu!
Caz real, de la Constanţa
Totul se petrece la Constanţa, unde, potrivit actelor de la dosarul cauzei, în 1949, omul a fost condamnat politic, prin sentinţa nr. 553/13.10.1949, de către Tribunalul Militar Constanţa, la 25 de ani de muncă silnică şi la alţi zece ani de degradare civică, pentru că ar fi comis „crima de uneltire contra ordinei sociale“. Totodată, omului i-ar fi fost confiscată toată averea şi a fost obligat să achite statului cheltuieli de judecată.În anul 1950, bărbatul a murit, însă, conform actelor de la dosar, înregistrarea s-a făcut după şapte ani. „Deşi caracterul politic al condamnării rezultă din cercetările efectuate de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, până la acest moment nu există o hotărâre de anulare a sentinţei de condamnare a lui C.N.G.“, se arată în hotărârile instanţelor constănţene.
Calitatea de deţinut politic, necontestată
Astfel, pe parcursul procesului, moştenitorii bărbatului au încercat să dovedească faptul că omul a suferit o condamnare politică, fiind deţinut politic. Totuşi, Curtea de Apel a stabilit că, „în speţă, C.N.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de articolul 209, pct. III Cod penal şi art. 1, lit. c) din Legea nr. 16/1949, condamnări considerate de drept cu caracter politic, pentru care procedura constatării prevăzută la art. 4, alin. 1 din Legea nr. 221/2009 nu este aplicabilă, caracterul politic al condamnării fiind stabilit ope legis“.„Prin urmare“, au arătat judecătorii Curţii de Apel, „instanţa de fond în mod corect a constatat că reclamanţii nu justifică un interes în constatarea caracterului politic al condamnării autorului lor“. Aşadar, faptele pentru care omul a fost condamnat iniţial sunt considerate oricum, spun judecătorii, o condamnare politică, chiar şi fără acest proces.
Averea confiscată, altă discuţie
Pe de altă parte, deşi familia omului spune că acestuia i-a fost confiscată şi toată averea de către stat, se pare că moştenitorii săi nu pot primi despăgubirile cuvenite, pentru că s-ar fi adresat prea târziu instanţei de judecată.Concret, instanţa de apel a arătat că „este nefondată şi critica reclamanţilor referitoare la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune“. Mai departe, judecătorii au apreciat că, „potrivit articolului 5, alin. 1, lit. c) din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit o condamnare cu caracter politic în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acestuia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4, alin. 4, în termen de trei ani de la promulgarea prezentei legi, obligarea statului la repunerea în drepturi, în cazul în care, prin hotărârea judecătorească de condamnare, s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară“.
Dreptul la acţiune, limitat la trei ani
Astfel, ţinând cont că legea a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, adică 11 iunie 2009, oamenii aveau la dispoziţie un termen de trei ani, până în iunie 2012, pentru a se dezmetici şi a începe procesul, pentru strângerea documentelor şi pentru a face dovada calităţii de deţinut politic şi a decăderii din drepturi. Cum însă moştenitorii bărbatului în cauză au început procesul mult mai târziu faţă de acest termen-limită, acţiunea le-a fost respinsă, pe motiv că a fost introdusă prea târziu.Astfel, la mai bine de jumătate de secol de la condamnare, bărbatul în discuţie tot nu şi-a găsit dreptatea.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.JPG)
