Mazăre, Oprescu, Constantinescu, Ponta, Mitrea, Fenechiu, Voiculescu sau dependenţa de control, de putere şi de bani la politicieni! (galerie foto)
Mazăre, Oprescu, Constantinescu, Ponta, Mitrea, Fenechiu, Voiculescu sau dependenţa de control, de putere şi
30 Sep, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
5880
Marime text
Monica Iacob Ridzi, Miron Mitrea, Dan Păsat, Dan Voiculescu, Relu Fenechiu sunt câţiva dintre politicienii condamnaţi în dosare de corupţie. Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Victor Ponta sau Sorin Oprescu fac parte din categoria politicienilor cercetaţi sau judecaţi în dosare de corupţie.
Dar ce se află în spatele unei dependenţe şi care este motivaţia psihologică a coruptului, ştiut fiind faptul că, de pildă, motivaţia psihologică a oricui criminal este să fie prins? Putem vorbi despre o tristeţe a infractorului de cursă lungă în acest caz? Psihologul Iuliana Fűlaş susţine că în spatele unei dependenţe se află nevoia de a fi iubit. „Oamenii sunt prea săraci în interior şi de aceea compensează cu bogăţii exterioare, de aici apare nevoia de bani, de putere, de a avea bunuri cât mai multe. Pentru toate acestea, omul e dispus să mintă, să înşele, să fure. Banii le alimentează orgoliul, le dau prestigiu social, sunt un mijloc de a ajunge la putere. Când primeşti sau câştigi o sumă mare de bani, ai o senzaţie de superioritate, de siguranţă, ai impresia că eşti invincibil (din cauza dopaminei, care inundă creierul). Dependenţa de bani este ca dependenţa de jocurile de noroc, dorinţa de a câştiga bani este mai mare decât conştientizarea consecinţelor“, susţine psihologul.
Iuliana Fulaş, psihoterapeutul care a analizat personalităţile mai sus enumerate, susţine că „vieţile oamenilor politici, trăirile, echilibrul sufletesc, viaţa conjugală reprezintă probleme, iar banii nu le aduc fericirea. Le lipseşte cu desăvârşire armonia în cuplu şi cei mai mulţi dintre ei recurg la sporturi extreme, jocuri de noroc, aventuri romantice etc., pentru a le stimula adrenalina, plăcerea de a trăi. Aceste lucruri riscante le dau doar senzaţia că deţin controlul şi se simt în siguranţă“. Totul se sparge la un moment dat, când puterea se destramă ca un fular vechi. Se pune întrebarea? De ce abia în momentul în care individul este ameninţat cu justiţia el găseşte brusc resursa de a fi cinstit şi deschis cu sine şi cu ceilalţi? E o întrebare care străpunge multe minţi în această perioadă, în timp ce bărbaţii politici români se cutremură şi cad în zornăit de cătuşe. Unii se căiesc, alţii fac apel la umanitate şi la conştiinţă, majoritatea însă îl descoperă pe Dumnezeu în momentul când teoretic au dat mâna cu dracul. Întrebarea rămâne însă: ceea ce vedem la televizor este o căinţă autentică sau o continuare a piesei de teatru, parte a dependenţei lor? „Este doar o continuare a teatrului, evident. Numai că, de această dată, vor schimba rolul, din cel al călăului, în cel al victimei. Nu se poate vorbi despre căinţă publică, pentru că, din punct de vedere psihologic, ei se află în plină fază de negare, când nu recunosc nimic. Există posibilitatea ca, în sinea lui să, poată să admită că a greşit, că a furat şi că a fost prins, însă n-o va recunoaşte niciodată în public. Şi mai este un aspect important: în momentele de disperare, oamenii ajung să se mintă. Când intervine disperarea, se agaţă de ceva, de orice, să nu cadă de tot. Sunt dispuşi să facă orice. Dar ceea ce vedem la televizor este doar manipulare, limbajul nonverbal îi dă de gol“, este de părere psihologul Iuliana Fűlaş.
În plus, în penitenciarele din România sunt cam doi psihologi la 500 de oameni. Aceştia le oferă doar consiliere psihologică şi intervin doar atunci când sunt conflicte în penitenciar. Deţinuţii au de urmat un program individual, de reguli etc., dar nu psihoterapie. Sunt prea puţini psihologi la atâţia deţinuţi, e imposibil să se ocupe de fiecare în parte.
La politicienii care au prea multe mandate, observăm, fără să fim specialişti, că apar efecte negative. Printre ele, recunoaştem uşor aroganţa şi nervozitatea. Totodată, este de părere psihologul intervievat, din cauza acestor prea multe mandate, apar şi problemele psihice: tulburarea de personalitate narcisică - megalomania, lipsa de empatie - cei care se hrănesc cu apariţii publice; tulburarea de personalitate histrionică sau teatralismul se manifestă în cazul celor cărora le place să-i manipuleze pe ceilalţi, astfel încât ei să fie mereu în centrul atenţiei, sunt teatrali; apar dependenţele - de putere, de bani, de jocuri de noroc (la politicieni, în mod special, am întâlnit dependenţa de pariuri sportive şi jocuri extreme) sau, mai grav, tulburarea de personalitate paranoidă - neîncrederea şi suspiciunea în ceilalţi, iar ei sunt rigizi şi critici.
Am rugat-o pe Iuliana Fűlaş, psiholog, să ne explice resorturile care i-au determinat pe cei mai sus menţionaţi şi pe alţii aflaţi în situaţii similare să poarte eticheta de corupt. Explicaţia este pe cât de complexă, pe atât de simplă! Aceşti oameni au devenit, pe rând, dependenţi de putere, de control şi de bani.
„Dependenţa de putere, de control şi de bani, ca şi cea de cocaină, are ca efect un nivel crescut de dopamină, hormonul ce răspunde de sistemul plăcerii şi de recompense ale creierului. Dopamina este produsă în cantitate mare ori de câte ori este satisfăcută o nevoie fundamentală sau un ideal. În acelaşi timp, dopamina antrenează şi adrenalina, care creşte starea de excitaţie a creierului. Dopamina creează dependenţa de stimulul care a generat-o şi apare dorinţa de a avea mai mult. Efectele pe care le provoacă puterea, controlul şi banii sunt: euforia, o stimă de sine ridicată, dar şi anxietatea, depresia, dependenţa sau paranoia. Această dependenţă de control, de putere sau de bani dă senzaţia de umplere a golului interior, dar această senzaţie este de scurtă durată, apoi „setea“ reapare, iar dorinţa de control, de putere şi de bani devine unicul motiv de existenţă“, explică terapeutul.
Ce se află în spatele unei dependenţe?
Dar ce se află în spatele unei dependenţe şi care este motivaţia psihologică a coruptului, ştiut fiind faptul că, de pildă, motivaţia psihologică a oricui criminal este să fie prins? Putem vorbi despre o tristeţe a infractorului de cursă lungă în acest caz? Psihologul Iuliana Fűlaş susţine că în spatele unei dependenţe se află nevoia de a fi iubit. „Oamenii sunt prea săraci în interior şi de aceea compensează cu bogăţii exterioare, de aici apare nevoia de bani, de putere, de a avea bunuri cât mai multe. Pentru toate acestea, omul e dispus să mintă, să înşele, să fure. Banii le alimentează orgoliul, le dau prestigiu social, sunt un mijloc de a ajunge la putere. Când primeşti sau câştigi o sumă mare de bani, ai o senzaţie de superioritate, de siguranţă, ai impresia că eşti invincibil (din cauza dopaminei, care inundă creierul). Dependenţa de bani este ca dependenţa de jocurile de noroc, dorinţa de a câştiga bani este mai mare decât conştientizarea consecinţelor“, susţine psihologul.
Cu politicianul la psiholog!
Iuliana Fulaş, psihoterapeutul care a analizat personalităţile mai sus enumerate, susţine că „vieţile oamenilor politici, trăirile, echilibrul sufletesc, viaţa conjugală reprezintă probleme, iar banii nu le aduc fericirea. Le lipseşte cu desăvârşire armonia în cuplu şi cei mai mulţi dintre ei recurg la sporturi extreme, jocuri de noroc, aventuri romantice etc., pentru a le stimula adrenalina, plăcerea de a trăi. Aceste lucruri riscante le dau doar senzaţia că deţin controlul şi se simt în siguranţă“. Totul se sparge la un moment dat, când puterea se destramă ca un fular vechi. Se pune întrebarea? De ce abia în momentul în care individul este ameninţat cu justiţia el găseşte brusc resursa de a fi cinstit şi deschis cu sine şi cu ceilalţi? E o întrebare care străpunge multe minţi în această perioadă, în timp ce bărbaţii politici români se cutremură şi cad în zornăit de cătuşe. Unii se căiesc, alţii fac apel la umanitate şi la conştiinţă, majoritatea însă îl descoperă pe Dumnezeu în momentul când teoretic au dat mâna cu dracul. Întrebarea rămâne însă: ceea ce vedem la televizor este o căinţă autentică sau o continuare a piesei de teatru, parte a dependenţei lor? „Este doar o continuare a teatrului, evident. Numai că, de această dată, vor schimba rolul, din cel al călăului, în cel al victimei. Nu se poate vorbi despre căinţă publică, pentru că, din punct de vedere psihologic, ei se află în plină fază de negare, când nu recunosc nimic. Există posibilitatea ca, în sinea lui să, poată să admită că a greşit, că a furat şi că a fost prins, însă n-o va recunoaşte niciodată în public. Şi mai este un aspect important: în momentele de disperare, oamenii ajung să se mintă. Când intervine disperarea, se agaţă de ceva, de orice, să nu cadă de tot. Sunt dispuşi să facă orice. Dar ceea ce vedem la televizor este doar manipulare, limbajul nonverbal îi dă de gol“, este de părere psihologul Iuliana Fűlaş.
Cum începe boala puterii politicienilor? Corupţia se tratează cu psihoterapie sau cu puşcărie!
Am întrebat-o pe Iuliana Fűlaş cum începe boala corupţiei, care sunt etapele ei şi dacă se poate trata prin detenţie şi penitenţă. „Ajuns într-o anumită funcţie de conducere, politicianul nu administrează corect puterea obţinută. Simţindu-se invincibil, imediat, el este preocupat de următoarea funcţie sau treaptă a puterii, nu se mulţumeşte cu ce a obţinut şi îşi neglijează obligaţiile de serviciu. Apoi, povestea se repetă, el doreşte următoarea treaptă de putere, până la cea mai înaltă. Fiind preocupat până la obsesie doar de ascensiunea lui, lasă în urma problemele pe care le-a întâlnit cu fiecare funcţie obţinută, puterea îl corupe pas cu pas. Când ajunge în vârful piramidei, greu poate fi eliminat, dar, acolo sus, el e deja corupt, dar şi dependent de putere şi, de multe ori, cu probleme psihice asociate. Aşa ajunge să rişte totul pentru a rămâne în vârful piramidei. Detenţia nu îl sperie, dar nici nu-l schimbă sau vindecă. Problemele psihice se tratează cu psihoterapie, nu cu puşcărie“.În plus, în penitenciarele din România sunt cam doi psihologi la 500 de oameni. Aceştia le oferă doar consiliere psihologică şi intervin doar atunci când sunt conflicte în penitenciar. Deţinuţii au de urmat un program individual, de reguli etc., dar nu psihoterapie. Sunt prea puţini psihologi la atâţia deţinuţi, e imposibil să se ocupe de fiecare în parte.
Mandatele cu repetiţie dăunează grav sănătăţii
Orice preşedinte, primar, om politic este bine să rămână în funcţie doar un mandat. O spun analişti, profesori şi psihologi. De ce doar un mandat şi ce se întâmplă după acest prim mandat? „Nu mai reuşesc să facă faţă responsabilităţilor. Niciodată cel de-al doilea mandat nu e mai bun ca primul. Oricâte promisiuni ar face, sunt inutile. În al doilea mandat, dependenţele, problemele psihice deja există, sau sunt chiar accentuate. Ideal ar fi ca toţi oamenii politici sau cei cu funcţii înalte să fie obligaţi prin lege să meargă la psiholog, să facă psihoterapie lunar, pentru sănătatea lor mentală, şi să fie testaţi din şase în şase luni. Sănătatea lor mentală este importantă, pentru că deciziile lor se răsfrâng asupra societăţii“, susţine psihologul.La politicienii care au prea multe mandate, observăm, fără să fim specialişti, că apar efecte negative. Printre ele, recunoaştem uşor aroganţa şi nervozitatea. Totodată, este de părere psihologul intervievat, din cauza acestor prea multe mandate, apar şi problemele psihice: tulburarea de personalitate narcisică - megalomania, lipsa de empatie - cei care se hrănesc cu apariţii publice; tulburarea de personalitate histrionică sau teatralismul se manifestă în cazul celor cărora le place să-i manipuleze pe ceilalţi, astfel încât ei să fie mereu în centrul atenţiei, sunt teatrali; apar dependenţele - de putere, de bani, de jocuri de noroc (la politicieni, în mod special, am întâlnit dependenţa de pariuri sportive şi jocuri extreme) sau, mai grav, tulburarea de personalitate paranoidă - neîncrederea şi suspiciunea în ceilalţi, iar ei sunt rigizi şi critici.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- teodor 30 Sep, 2015 02:37 Multumesc ziarului Ziua,un sincer multumesc Laviniei Siclitaru.Ceva rar.Rar citesti asa ceva.Sincer,acest articol il voi pastra mult timp in arhiva mea din "Bookmarks".Am incercat sa intru in mintea acestor oameni,sa-mi explic ce se intampla cu ei.M-am intrebat unde sunt psihologii,m-am intrebat de ce tac doctorii de suflete.De multe ori am spus ca unii politicieni au probleme psihice.Articolul dvs.a venit la timp.Nu am pregatire de specialitate,nu sunt un maestru al cuvintelor dar cu permisiunea dumneavoastra(si a psihologului) as dori sa fac o mica completare.Saracia sufleteasa despre care vorbea doamna Iuliana Fulas este o mostenire genetica la unii indivizi.Saracia sufleteasca este rodul saraciei materiale si a frustrarilor acumulate din generatie in generatie pana la individul din prezent.O vorba din popor care spune ca "tiganul cand a ajuns imparat,intai pe ta-su l-a spanzurat" intareste afirmatia mea.Acest articol ne-a dus la psiholog pe toti.Poate asa invatam sa ne alegem conducatorii."Mandatele cu repetitie dauneaza grav sanatatii",aveti nota 10+,e bine sa mai scrieti,poate afla si cei care fac legi.Va recomand sa mai cititi "Narcisistii si arogantii care ne conduc " publicat la adresa " http://adevarul.ro/news/societate/narcisistii-arogantii-conduc-1_5607b3b8f5eaafab2c0c2573/index.html ".Pentru psiholog am si eu o intrebare:DE CE MAI FURA OMUL CAND STIE CA PROCURORUL/POLITISTUL A BATUT LA USA LUI ?