Adevarul.ro Pe urmele horahailor, copiii din Dobrogea care nu ştiu româneşte. „Ce să înveţe la şcoală? Numai prostii!“

În Dobrogea trăieşte o comunitate de musulmani romi analfabetă, nerecunoscută de nicio etnie. Horahaii sunt condamnaţi la ignoranţă dacă pruncii lor nu sunt ţinuţi la şcoală.
 
În mahalaua Garoafelor din Castelu, o comună constănţeană de lângă Medgidia, apariţia unor vizitatori adună imediat curioşii. Se dă ceva? Nu se dă, se ia. Pentru început, o informaţie legată de câţi copii sunt în fiecare familie.
 
Aici trăiesc horahaii, o comunitate de musulmani romi din Dobrogea, care nu sunt recunoscuţi de nicio etnie. Sunt peste 1.000 analfabeţi, unii fără acte de identitate, care trăiesc din cerşit sau din colectat de plastic şi fier vechi. Au minimum 3 copii de familie, astfel că unele femei din comunitate cer să fie trimise la doctorul ginecolog să li se lege trompele, ca măsură contraceptivă. Horahaii vorbesc între ei doar turceşte, astfel că nici copiii lor, dacă nu merg la şcoală, nu au vreo şansă să vorbească vreodată româneşte.
 

„De unde bani de şcoală?“ 

În bordeiele coşcovite de sărăcie, copiii răsar de peste tot. Se iţesc, apoi se ascund în bezna colibei. Nu ştiu o boabă de română şi orice contact cu străinii, într-o limbă pe care nu o înţeleg, îi pune pe fugă. Mediatorii fac pe translatorii, pentru că adulţii abia rup câteva cuvinte, dar se aprind când spun că nu sunt ajutaţi să iasă din sărăcie: „Cu ce să trimit copilul la şcoală?“. Răspunsul este dat de Asociaţia OvidiuRo, care a creat programul social „Fiecare copil în grădiniţă“, devenit lege în 2015. Familia primeşte un tichet de 50 lei pe lună dacă al său copil nu lipseşte de la şcoală.
 
„Dacă pierd startul cu grădiniţa, copiii nu mai au nicio şansă la educaţie. Nu vor înţelege nimic din ce se face mai departe în clasele primare, se pierd pe parcurs şi rămân tot analfabeţi. Şi asta se perpetuează din generaţie în generaţie. Avem aceste probleme cu copiii pentru că nu am ştiut să le şcolarizăm părinţii şi bunicii“, arată Maria Gheorghiu, co-fondatoarea Asociaţiei OvidiuRo, înfiinţată alături de Leslie Hawke (mama actorului Ethan Hawke).
 

„Ce să înveţe la şcoală?“ 

Fatma nu ştie nici să scrie, nici să citească, dar fiul său Mert merge la şcoală şi are caiete ca orice copil de vârsta lui.

„Eu nu ştiu carte şi e tare greu, nu vreau ca el să păţească la fel. Vreau să înveţe şi el o meserie“, spune mama.

Vecinul Airedin este de altă părere: „Cât trăiesc eu, niciun copil de-al meu nu calcă la şcoală. Ce să înveţe de acolo, numai prostii?“. Este tânăr şi zdravăn, are haine bune şi curate, dar carte - ioc.

Are alte planuri cu copiii lui: să meargă în Germania. „Hai să-i luăm în evidenţă şi până la toamnă mai discutăm noi. De mine nu scapi“, îl ameninţă zâmbind Elena Mocăniţă de la OvidiuRo.

 

Diamantul din noroi 

Străinătatea este un miraj pentru oamenii care văd cum din banii „de Germania“ se construiesc case din BCA, cu termopane. Lângă o casă din asta stă familia lui Emirhan. Fetiţele sunt machiate şi rujate, ba chiar şi vopsite la păr. În toată mizeria aceea, ghiozdanul elevului de clasa a doua este o comoară: caiete ordonate, scris citeţ, penar curat, creioane şi carioci aranjate frumos. Emirhan este lăudat, încurajat, fotografiat („să-i arăt şi băieţelului meu“ - zice Mădălina, o referentă din primărie), iar emoţia copilului, amestecată cu mândrie, te mişcă.

Patru forţe pentru viitorul unui copil 

„Să ştiţi că facem foarte multe pentru ei. Îi spălăm, îi hrănim, le dăm hăinuţe, încălţări. Dar mulţi vin la şcoală murdari, cu păduchi, stau doar pentru corn şi lapte, apoi dispar. Cu părinţii n-avem spor, i-am chemat la şcoală şi au adormit aici, la căldură. Dacă mamele se supără că n-ai ceva să le dai, după ce le-ai tot dat, te fac cu ou şi cu oţet şi îşi ridică fustele“, spun dascălii din Castelu.

 
Sursa foto: adevarul.ro
Articolul integral poate fi citit pe adevarul.ro